Posts Tagged ‘Soare’
Rasism Solar
Posted on: 29/05/2009
[ Gânduri ]
de George Bălan
Am să-i spun Soarelui să tacă, să nu mai râdă că sunt alb.
Mi-aş fi dorit sa fiu negru pe un obraz, şi, pe celălalt să fiu galben vărgat ca o zebră, sau, mai bine, ca un gândac de Colorado.
Dinţii mi-au înţeles primii gândul şi s-au făcut galbeni, vărgaţi ca un gândac şi mi-i că o să se facă negrii ca o zebră.
Voi râde de Soare cu gura pană la urechi, că i-am văzut petele negre şi pistruii din vârful nasului.
Îmi plac buburuzele verzi şi le iubesc pe cele albastre, asta pentru că şi ele şi-au scos petele să şi le usuce la Soare.
Când zbor cu ele, de nimic nu ne pasă. Într-o zi o să aterizăm discret pe umărul tău şi eu am să-mi pun capul să văd cum e.
Cătălin
Posted on: 22/02/2009
de George Bălan
Frunza-n zbor, de vânt purtată,
Ia cu dânsa-n depărtare
Invitaţia de nuntă
La un fluture cu-o floare.
Câtă vâlvă, ce mai freamăt:
De la rege la opincă,
Că-s chemaţi să stea în capăt
Nunul Soare cu o hrincă.
Ceru-şi mângâie supuşii
Când c-o ploaie îi botează,
Căci deschisă-i clanţa uşii
Şi în nori se… îmbăiază.
Toboşind a zăpăcita
Pe la scorburi temătoare,
Ghionoaia-ş mâncă pita
Sau se uită-n buzunare?
Ce? Nu ştiţi că, da, se poate
O comoară să se-ascundă
Printre crengi întortocheate?
Dar ea ştie că-i… profundă.
Ş-apoi, doar c-o zi ‘nainte
Un trifoi, la patru ace,
A venit să îi prezinte
Un stejar, plângând găoace…
Zău, că asta-i legătura
Între nunta ce se face
Şi potcoava de pe tura
Purecelui care-o place!
Trec sudori de bucurie
Peste frunţile crestate
A’ copacilor de glie
Arămiţi ca de palate.
Din răstoace, o ţestoasă,
Ce-are-o casă… ce să-ţi spun…
Văd că are o grimasă,
Dar broscoiul pare bun.
Dânsa s-a crezut isteaţă
Cu o vilă în spinare
“Dar… palat, cusut cu aţă,
Pentru-o floare oarecare?
Ce-o fi oare fluturaşul
Că şi el e tămâiat?
N-o şti oare Toporaşul
Sau, cumva, vreun alt băiat?”
Şi-a bătut o noapte capul
Discutând aşa… cu Luna,
De-unde i se trage finul
Şi de-a fost doar Floarea, una?
N-ai văzut câtă mulţime
De aleşi cu-a lor alese…
Ce alai de june prime,
Ce de prinţi, ce de prinţese!
N-ai văzut ce masă-ntinsă
Şi ce-au mai grăit bondarii
Şi, cum vrajba-n loc se stinsă
Când veniră lăutarii!
Zică cine ce a zice,
Eu vă spun ce-am auzit
Că şi socru-a fost complice
Fiindcă Luna s-a turtit.
Enigma
Posted on: 29/01/2009
de George Bălan
Plouă iar cu mere roşii
Prin livada descântată
De găini, când vin cocoşii,
S-aibă puii şi ei tată.
Ruşinat, de mirul lumii,
Fiindcă iar a-ntârziat,
Soarele-i urcat în funii,
De urechi e agăţat.
Ciripesc ca din găoace
O duzină de golaşi
Educaţi, la patru ace.
(Vor să fie contrabaşi)
Trag de-o râmă-n câte-o parte
Cocoşeii îngâmfaţi
Că nu vor să-nveţe carte,
Ci preferă muşchi umflaţi.
Apăsat, păşind de-acuma
Drept pe pinteni nu pe toc
N-au aflat cine-a fost prima
Ori găina ori oul foc.
Tango cu fluturi roşii
Posted on: 26/01/2009
- In: Poezii
- 2 Comments
(Varessa urticae)
de George Bălan [Riurel ]
2003-11-06
Tremurând la fiecare adiere-a unui vânt
Frunza-i, sincer, speriată, dar se ţine… de cuvânt,
C-a promis încă „din faşă”, pe când mugur creanga-a fost
Că va legăna o floare şi-o să-i cânte pe de rost.
O omidă mătăsoasă ce-n culoare va transpare
Pe o aripă de flutur’ va poleniza iertare.
Flori de măr şi flori de piersic în tornade se rotesc
Norii-s pieptănaţi de Soare, în cosiţe se-mpletesc.
Prin seminţe înnegrite fructul viaţa îşi ascunde,
Toamna se aruncă-n tumbe rostuind timpu-n secunde.
Răscolit de-a frunze-i şoapte şi-a petalelor cortină,
Trunchiul înălţat la ceruri se afundă, iar, în tină.
Nu ’nainte de a-şi face un inel pentru cunună:
El n-a părăsit pe nimeni, doar nu le-o cânta în strună!
Înmuind creanga-n albastru, îmbrâncit de amintiri,
Cadastrează orice astru, ce-i aruncă vagi priviri.
Doar în minte-i încolţeşte o ideie, poate bună:
Altă dată să le-arate dansul paşilor de Lună.
Blogul lui George Bălan 
Comentarii recente