Blogul lui George Bălan

Archive for Martie 2009

 

de George Bălan

 

Aş dori să povestim puţin despre forme. Eu şi cu mine. Vino şi tu , dacă-ţi face plăcere să povesteşti cu noi.
Asta, pentru că formele mă îngrijorează. Cred că nu le-am înţeles deplin niciodată. Când îi povesteşti cuiva despre ceva, în primul rând trebuie să fi înţeles tu, cât de cât, din ceea ce vrei să explici.

Stai un pic să mă scarpin.
Când eram mic am avut urticarie. Numai de la găinile albe. Dacă mâncam ouă de la găinile roşii n-aveam nimic. Acum, trebuie să mă spăl zilnic pe cap, că altfel mă mănâncă părul. Un prieten tocmai mi-a spus să nu mă spăl vreo două săptămâni, să mă duc undeva la ţară, că după aia… El zice că nu se spală nici pe picioare când stă la ţară.
Am avut curajul să mă duc de multe ori pe mâna lui şi, zău, a fost întotdeauna bine. Ba, uneori, au fost chestiuni de viaţă şi de moarte. De asta-l cred!

Gândesc că, forma este insuficienţa materiei de a înţelege infinitul. Iar dacă infinitul are sens numai dacă timpul are sens, adică dacă există secunda zero, atunci, forma este neputinţa de a accepta Creatorul.

Mai nou mă mănâncă, undeva departe, Brâncuşi. Tipul ăsta a fost atât de generos, încât, ştiind foarte bine incapacităţile materiei, i-a dăruit infinitului o formă. Cu ce preţ, însă… Nici nu ştii ce rău este să te scarpini de brâncuşită. Şi Nichita se scărpina de asta.
Mă mănâncă rău în găurile negre ale Universului, unde, eu cred, se întâmplă totul. Acolo poţi să alegi dacă vrei să ai formă sau nu. Dacă vrei să fi spirit doar… De fapt, cred că, noi alegem aici pe Pământ, prin faptele noastre.
Cu culorile este mult mai simplu. Ele sunt infinite, iar când sunt bine amestecate fac Lumina pură. De aia n-am să colorez niciodată în Lumină pură nici o formă. Apropo: Ce formă are urticaria? Dar brâncuşita? Vezi că nu ştii… Parcă încep să mă simt mai bine când îmi dau seama că nu ştiu ce formă are urticaria. Oare de la ce găini am făcut brâncuşita? Doar n-o fi fost de la „Cloşca cu puii de aur”?
Pentru mine, o piatră înseamnă mai mult decât a putut să cuprindă forma ei. Aşa de pildă, înseamnă neputinţa de a ridica mâna şi a lovi, înseamnă pilda de a-l cunoaşte pe Învăţător, înseamnă sânul umed al unei fântâni, înseamnă Luna din visele fetelor de mărit, înseamnă mâna de ţărână care se aude mai dureros. Înseamnă Piatra Craiului, vecină peste munte cu Peştera Urşilor. Înseamnă râul care o fericeşte şi-i dă bucuria de a trai.
Cu florile mă împac bine pentru că ele schimbă forma pe culoare şi culoarea pe parfum, parfumul pe ţărână, apoi se duc un pic prin găurile negre unde sunt făcute peşti să viziteze pietrele, să ştie cum miros. De asta peştii sunt făcuţi muţi, să nu povestească nimănui cum miros pietrele. Şi, mai apoi, peştii ajung în găurile negre şi le sunt schimbaţi solzii în flori cu miros de pietre.

Dacă m-aş tunde?

Venim dinspre Cluj-Napoca, şi-s oarecum fericit că nu am zăbovit prea mult, că nu trebuie să revenim la două săptămâni ca până acum ci doar peste o lună şi că…
Cine ştie cum cunduc poate este convins că niciodată n-o să iau vreo amendă pentru radar, mai cu seamă că drumul acesta e înţesat cu o puzderie de radare fixe. Acum, la drept vorbind am luat o amendă în Ungaria pentru că depăşisem viteza de terizeci de kilometrii pe oră 🙂 .  N-am plătit-o, staţi liniştiţi (că mi-e cu atât mai greu să dau banu’ unui stat străin), ci am preferat să mă judec cu ei. Culmea-i că i-am şi cîştigat pe jumătate, acolo, acasă la ei (doar şi de asta există Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). Dar nu despre asta vroiam acum să vă povestesc, că uite, tocmai mă trage pe dreapta unul dintr-ai noştrii.

 
Imposibil!
Sunt sub viteza maximă admisă cu aproximativ zece kilometrii pe oră. Mă uit în oglinda retrovizoare să văd dacă nu cumva pe ăla ar vrea să-l opreacă, dar, ghinion: nu-i nimeni. Politicos agentul mi se prezintă, îmi cere actele şi-mi spune că am fost oprit pentru că nu am farurile aprinse. Am mai luat şi altă dată cincisute de mii pentru aceeaşi treabă, aşa că, are de ce să se supere nevastă-mea pe mine. Bine, de data asta nu este cu noi, aş putea  face să nu-i spun, dar, totuşi, cum de n-am observat că n-am farurile aprinse?
Foarte simplu, că ziua în amiaza mare, fie că ai farurile aprinse fie că nu le ai drumul este tot la fel de iluminat aşa că…
Sunt invitat să rămân la maşina, aştept ca răpus de amabilitatea şi profesionalismul celui care pleacă cu actele mele şi încerc să mă consolez că nu voi pierde o avere. Doar că, ce văd pe E60, tocmai dă să mă depăşească o căruţă. Fără faruri, evident! Mă trag mai în faţă s-o pot fotografia cu telefonul mobil, între timp se dă jos din maşina Poliţiei celălalt agent, şi căruţa, care credeam că va merge spre Huedin, o ia prin parcare, pe lângă maşina de Poliţie, exact pe lângă cel care-mi completează procesul verbal.
Apăs pe tastele telefonului dar neîndemânatic cum sunt nu reuşesc decât să-l impresionez pe cel de-al doilea agent care după ce mă vede cu telefonul în mână dă o tură prin parcare şi se urcă din nou în maşina de Poliţie. În sfârsit, după ce îmi trag singur muştruluiala că nici măcar o poză nu sunt în stare să o fac la timp atunci când se impune încerc să par cât mai relaxat în fata fiului meu, care mă citeşte oricum ca pe o carte deschisă şi căruia nu-i pot ascunde niciodată nimic. Uneori am sentimentul că suntem tata şi copilul, decât că eu par să fiu copilul şi el e tatăl. De aici şi vorba ceea, cred, „vai de părinţii care nu ascultă de copii!”…
Agentul de circulaţie îmi întinde proceul verbal, îmi explică cum că am luat doar avertisment şi mi se vor lua două puncte şi mă întreabă ţinând strâns procesul verbal dacă am înţeles că e doar avertisment şi dacă am înţeles că… nu am obiecţii. N-aşteaptă să-i răspund şi scrie în dreptul rubricii de obiectii ca „NU SUNT”. Îi spun totuşi că nici el n-a fost corect că nu l-a oprit şi pe ăla cu căruţa, el îmi atrage atenţia că obiecţiile se refereau la acel proces verbal şi că el era ocupat cu scrisul, eu îi spun de cele două puncte, el ţine strâns în continuare procesul verbal, întind mâna să-l semnez, mi-l dă peste geam şi-mi dau drumul şi-i scriu după „NU SUNT”:
„Poliţistul n-a fost corect fiindcă n-a oprit o căruţă care circula fără faruri pe E60…”
Omul se frustează mai rău decât mine şi-mi spune că data viitoare va da amendă.
Fiu-meu mă întreabă dacă îmi convine că data viitoare o să mă amendeze şi-l linistesc că până acum, deşi am trecut de vreo patru ori prin acea localitate în ultima lună nu ne-am întâlnit niciodată şi că s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată în viaţă şi că o să-l amendeze probabil pe următorul care va circula fără farurile aprinse.

Vă întreb şi eu ceva: să presupunem că aveţi un cântar care nu măsoara bine. Ei, credeţi că putem să luăm în considerare acele măsuratori făcute cu acel cântar dacă cineva invocă acest fapt sau prima data vom cere să se facă o verificare metrologică a cântarului şi abia după aceea vom hotarî dacă putem sau nu accepta respectivele măsurători.

Să presupunem ca un agent de circulaţie este în stare de ebrietate, sau mai bine spus usor „parfumat”. Putem atunci să reţinem ceeea ce spune acest agent de circulatie dacă avem proba că atunci când el a făcut procesul verbal era abţiguit?

Dar dacă un judecător este bolnav cu nervii? Credeţi că mai putem să-l lăsăm să judece? Dar dacă un judecător aflăm că este incorect şi este implicat în acte de corupţie, putem să acceptăm judecata lui?

Ei bine, acel poliţist tocmai am aflat că tocmai nu a fost corect şi că aplică discreţionar legea. Trebuie să-i accept procesul verbal sau ar trebui să-l contest?

Aţi putea întreba, desigur, ce vrea tipul ăsta, mai cu seamă că nu i se cere să plătească nici un ban. Ei bine, am să vă mai dau un scurt exemplu: deunăzi stau de vorba cu O. Băiatul ăsta este ofiţer de credite, aşa că… Îmi spune că fusese în urmă cu vreo două luni la Băile Felix şi că a fost amendat că nu ştiu unde i-a fost parcată maşina. Că a fost în Felix recunoaşte şi el, doar că băiatul nu şi-a găsit nici o amendă pe parpriz. Somaţii, îl dau în judecată ăia…. Şi sigur că O. al meu se inervează, mai cu seamă că nu semnase nici un proces verbal şi mai cu seama că nu găsise nici o amendă, respectiv pentru că nu-i omul care să nu plătească atunci când greşeşte. Despre asta-i vorba, fraţilor, despre drepturile noastre şi despre instituţia contestaţiei, dacă pot să-i spun aşa. Dacă trebuie să înghiţim tot, pe nemestecate, aşa cum ni se serveşte şi cum li s-a servit părinţilor noştrii COMUNISMUL sau dacă e bine să mai şi gândim… Despre PROCEDURI este vorba până la urmă, fiindcă nu contează dacă ai câştigat un proces pe baza procedurilor sau dacă l-ai pierdut (tu cu dreptatea în mâna) doar din cauza procedurilor. Dar ce, Poliţia română n-are voie să piardă pe bază de proceduri?
Daţi-mi voie să vă mai întreb încă o dată:  să contest procesul verbal? Voi cum aţi face?  Nu uitaţi că vă aştept la începutul articolului să votaţi.

 

de George Bălan

 

Norii când se obosesc se ascund în frunze.
Nici n-aţi fi crezut…
N-aţi văzut nori verzi?
Sunteţi siguri?
Nu în orice frunze, doar în trifoi.
De asta, dacă scapi o vacă în trifoi se umflă.
Da’ las-o doar un pic, să vezi cum umblă cu coarnele în
nori.
Ş-apoi, să nu-mi spuneţi mie că dânsa nu paşte cu gândul
doar la trifoi cu patru foi.
De ce credeţi că laptele-i alb? Numai de la nori!
Dacă o pui la jug să ai grijă, că una a lăsat şi Carul Mare
şi Carul Mic pe cer, pe unde-o fi umblat ea şi dusã a fost.
Acuma, Doamne iartă-mă, da’ şi omu’ ‘cela, dacă a văzut o
dată că-l pierdu pe unul de ce i-l mai dete şi p-al
doilea?

Auzi, tu, nană Floriţã? Vaca dumitale câte kile de lapte
dă?

Cum adică-i a făta? O’ ai şi scăpat-o ‘n trifoi?

Da’ pu cã nu ştiu io dacă Flore a dumitale o fi în stare
s-o şi mulţumească. Să nu crezi dumita’ că dacă-i vacă e şi
proastă.

Etichete: ,

de George Bălan

scrisoarea_lui_neacsu_paragraf1

fragment din Scrisoarea lui Neacşu

 

Mai mult ca perfectul e imperfectul.
Trecut plus timp egal viitor anticipat.
Viitor anticipat plus credinţă egal viitor sigur.
Ahh! este o interjecţie mult mai plăcută decât Ohh!,
De accea, cred că literele au sentimente.
N-a râs niciodată vreo literă de tine?
Predicat fără substantiv egal propoziţie.
Prezentul continuu există când eşti şi tu,
Deci, singurătatea n-o ai niciodată, cel mult singularitatea.
Metafora este ce-ar mai putea să fie substantivul.
Complementul, dacă n-avea genul masculin. ar fi putut să fie metaforă.
Punctul este începutul tăcerii.
Virgula este tăcerea care nu vrea să tacă.
Accentul este simbolul naţiunii.
Limba suntem toţi, de la strămoşi la strănepoţi.
Titlul este locul în care poposeşte cititorul să mediteze.
Locuţiunea este când se căsătoresc cuvintele.
Bastonaşele sunt un fel de atomi ai literelor pe care,
După cei le pui la ochi, nu le mai vezi.
Semnul exclamării este un bastonaş pe care îl auzi, fiindcă tropoteşte.
Învăţătorul este preotul care te botează-n limbă.
Poeţii sunt cei care ştiu unde locuiesc cuvintele
Şi au voie să le cheme oricând de-acasă.
Pe unele cuvinte e bine să nu le deranjezi niciodată.

Etichete:

de George Bălan

 
Suntem fericiti prea puţin
fiindcă visăm cu ochii deschişi,
iar atunci când dormim uităm să visăm.
Suntem prea laşi ca să recunoaştem că
dacă am fi mai leneşi ne-ar merge mai bine,
fiindcă am fi forţaţi să gândim mai mult.
Ne ascundem în spatele egalităţilor dintr-o prostie,
în loc să facem ceea ce ne-ar plăcea cu adevărat.
Iubim pe furate, doar câte-o secundă, de frică să nu fim furaţi cu totul chiar de cei pe care-i iubim.
Ne împiedicăm, chipurile, de morală, dar suntem oricând dispuşi să ne schimbăm setul fundamental de valori.
Ne convine aritmetica până când aflăm că există soluţii duble, iar dintre semne iubim mai mult, şi nu-mi explic de ce, plusul.
Ne simţim în siguranţă când viaţa noastră este predictibilă, deşi, cele mai mari revoluţii în ştiinţă sau chiar în viaţa noastră a fiecăruia nu ţin de continuitate.
Apreciem mai mult necunoscutul pentru că doar el ne taxează cu adevărat.
Ne este frică de moarte doar fiindcă nu credem că putem muri de mai multe ori.


Blog Stats

  • 46,379 hits
BlogRank
Martie 2009
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

PROMO







Social

Social

Introdu-ți adresa de e-mail

Alătură-te altor 138 de urmăritori