Blogul lui George Bălan

Posts Tagged ‘toamnă

Muza

Posted on: 09/03/2009

 

de George Bălan

Din cosiţe îţi faci spice
Genele să se ferice’,
Din sprâncene nas, pesemne,
Din frăgute vorba semne.
Zâmbetu’ ţi-e mângâiere,
Gura ţi-i sărut cu miere,
Mâna-n lapte alinare,
Mijlocul valuri pe mare.
De eşti vrajba în picioare
Miruită-n lăcrimioare
Sau vulcanul din adâncuri
Care-şi ia inima-n sfârcuri
Ori eşti Luna-n miază-noapte
Feliată-n mere coapte,
Eu ţi-s stânca ce nu moare
Şi ţi-s stea din Carul Mare.
De-i fi floare eu ţi-s toamnă,
De-oi fi pom tu mă înseamnă.
Fi de vară-n primăvară
Să te scot din calimară!

 

de George Bălan

O furnică ce-i grăbită
Car-o fărâmă de nucă,
De zici că e surghiunită
Şi că toamna n-o apucă.

Nu priveşte în vreo parte,
Nu se hodină deloc,
Nici nu vrea să fie-aparte
De furnicile din bloc.

Cum să şadă mititica
De cu toate sunt pornite
În greier’ să bage frica,
Fi’ndcă… dânsul nu le-ngite?

Când e pus la toate-n faţă
Să vedem, mai face curte
Sau se-ascunde, că învaţă
Versuri lungi şi rime scurte?

Muşuroiul de cucoane
La palavre nu abdică,
Căci la muzici sunt afoane
Şi doar munca…le ridică.

Ş-apoi dacă la atâtea
Furnicuţe într-un bloc
Ar scădea moralitatea,
Toate-ar plânge la un loc.

de George Bălan [Riurel ]

Câte-un pic, mai dă să cadă
Toamna, pe de-ascunselea
Rătăcită prin ogradă…
S-a tupit de-a binelea.

Doi paianjeni, printre struguri
La o muscă se holbează
Şi îi ţes degrabă ruguri,
Totuşi dânsa se distrează.

Patru prune ‘nvineţite
Trag cu ochiul la borcan,
Că de nu vor fi strivite
Şi bătute… un toptan.

Doară merii, cavalerii
Ce în leagăn au purtat
Pruncii în amiaza verii
S-au pornit către iernat.

La o gudă sug pe sparte
Şase pui, tăciune cinci,
‘Cela alb îşi face parte
Precum ta-su, pornind clinci.

Un covor parcă s-aşterne
Când culorile se schimbă,
Răpciune pictori-şi cerne
Şi-n delir castane plimbă.

Se-abonează la culoare
Nopţile ce îşi vând visuri,
Presărând eclipse clare:
Lumi virate-n paradisuri.

-Ce nu-ţi iei, distinsă toamnă,
Soţ, un secol, dintr-o mie,
Şi plătiţi, aiurea, doamnă
Amendă pe burlăcie?

Etichete: , , , ,

(Varessa urticae)

de George Bălan [Riurel ]

2003-11-06 

 
Tremurând la fiecare adiere-a unui vânt
Frunza-i, sincer, speriată, dar se ţine… de cuvânt,
C-a promis încă „din faşă”, pe când mugur creanga-a fost
Că va legăna o floare şi-o să-i cânte pe de rost.

O omidă mătăsoasă ce-n culoare va transpare
Pe o aripă de flutur’ va poleniza iertare.
Flori de măr şi flori de piersic în tornade se rotesc
Norii-s pieptănaţi de Soare, în cosiţe se-mpletesc.

Prin seminţe înnegrite fructul viaţa îşi ascunde,
Toamna se aruncă-n tumbe rostuind timpu-n secunde.
Răscolit de-a frunze-i şoapte şi-a petalelor cortină,
Trunchiul înălţat la ceruri se afundă, iar, în tină.

Nu ’nainte de a-şi face un inel pentru cunună:
El n-a părăsit pe nimeni, doar nu le-o cânta în strună!
Înmuind creanga-n albastru, îmbrâncit de amintiri,
Cadastrează orice astru, ce-i aruncă vagi priviri.

Doar în minte-i încolţeşte o ideie, poate bună:
Altă dată să le-arate dansul paşilor de Lună.

de George Bălan [Riurel ]

2004-06-16  

Te-aş muşca pe tine toamnă,
Cu semintele-ţi cu tot,
Îmbracată-n voal de doamnă
Ce te mângâie pe cot.

Te-aş sorbi dintr-o privire
Dup-o ploaie de ochiri,
Sfântă ca o mănăstire,
Curcubeu de amintiri.

Ia-mă, rogu-te, odată
Şi mă du la tine-acasă,
Anu-ntreg să se abată,
Fiindcă vrea să te descoasă.

Să mă latre ca pe-o lună
Frunzele-ţi, nuanţele,
Ce te-ascund ca pe-o căpşună,
De-ţi surâd gropiţele.

Lasă-mi toamnă-n amintire
Al tău voal înmiresmat,
Să mă-nham la fericire
Ca un mânz înaripat.


Blog Stats

  • 46,379 hits
BlogRank
Iulie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

PROMO







Social

Social

Introdu-ți adresa de e-mail

Alătură-te altor 138 de urmăritori