Blogul lui George Bălan

Posts Tagged ‘naţional

picture-0181         

          Aş vrea sa vi-l prezint pe Florian Chelu, omul nu artistul. Despre artist, probabil că e mai bine să scrie o armata de filosofi, muzicieni, filologi… Şi sunt sigur că, peste zeci de ani o vor face. De aceea lăsaţi-mă să vă spun cum ne-am cunoscut.
          Aveam vreo zece-doisprezece ani şi nenea Mureşan, vecinul nostru care lucra la Teatrul de Stat din Oradea ne-a
făcut cunoştinţă. Mi-am dorit mult să cânt la chitară şi acum visul meu începea să prindă viaţă. Doar că, aveam să aflu mai târziu, domnului Chelu nu-i stătea capul să aiba elevi la meditaţii, că asta însemna să-l prinzi cumva într-un program, adică să-l introduci într-un tipar.  Poate de aceea orele noastre nu s-au desfăşurat cu regularitate, dar n-a avut cum să scape nici de mine, nici de nenea Mureşan. Mi-a marturisit mai pe urmă că, atunci când mi-a văzut ochii şi figura nevinovată n-a mai putut să dea înnapoi.
          Prima dată l-am văzut pe scena teatrului cântând de la un balcon. Mi-aş fi dorit să coboare odată, eventual chiar lângă mine,
pe scaunul învecinat, dar de atunci tot urcă…
La noi venea într-un palton lung, maron cu zig-zaguri negre, ponosit, îmbibat cu fum. Trăgea doar din Carpaţi fără filtru, ca
mai toţi fumătorii serioşi din perioada aceea. Înca nu era căsătorit. Şedinţa noastră de chitară era ca o sărbătoare, de cele mai multe ori dura câte trei ore sau chiar mai bine. Maică-mea, săraca, îşi mai amintea din când în când că trebuie plătite orele, dar d-l Chelu era altfel de om, cum nu mai vazusem până atunci, pentru care banii parcă ar fi trebuit să nici nu existe. Îşi mai amintea, atunci, şi el din când în când, la fiecare plată pe care i-o facea mama, că mai are de restante nişte xeroxuri, că prinsese un Aristotel sau vreu Platon şi n-avea cum să nu le xeroxeze.
          Pentru cei care nu ştiţi cum era în perioada comunistă vreau să vă spun că asta era chiar un act de curaj. Atunci,
chiar şi maşinile de scris trebuiau declarate, că, dacă apăreau cumva manifeste să se ştie de unde să înceapă căutările, şi arestările, darămite să mai poţi xeroxa ceva.
De aceea ştiu că, dacă astăzi Florian Chelu vorbeşte despre bani el nu o face pentru sine ci pentru că există o  nevoie
imperioasă de a finanţa cultura română. Şi parcă acum vorbeşte exagerat de mult despre bani, doar că, vă asigur că Florian Chelu, cel pe care eu l-am cunoscut nu s-a schimbat, decât că, are dreptate deplină: cultura romană şi implicit fiinţa noastră naţională se sufocă din cauza subfinanţării, şi aceasta în condiţiile în care televiziuni obscure, aflate în mâinile unor ipotenţi intelectuali ne terorizează şi ne stopează energiile creatoare. Cum să nu fie nevoie de impulsionarea culturii când şcoala românescă este într-o criză fără precedent, când dacălii, cei care au mai rămas în învăţământ constată pe zi ce trece o depreciere incredibilă a interesului pentru învăţământ? Dacă Florian Chelu se plânge astăzi că anumite proiecte nu i-au fost finanţate vă asigur că şi în cazul celor care s-au bucurat de finanţare a luat drepturi de autor de doar un leu, în rest sumele au fost cheltuite pentru plata celor care l-au ajutat: instrumentişti care au şi ei familii şi care trebuie să le pună în farfurie copiilor câte ceva pe masă.

          Dacă Florian Chelu este mai puţin cunoscut la nivel naţional decât o merită acest lucru se datorează unui monopol rău utilizat pe care l-au avut radioul şi televiziunea. Nici acum artiştii nu sunt promovaţi strict pe criterii valorice ci, cel mai adesea este promovat cel care are punga mai groasă.
         
          În vremea copilăriei mele era director al teatrului din Oradea un om pe care l-am vazut de multe ori în casa familiei
Chelu, d-l Mircea Bradu, actualul proprietar al postului Radio Transivlania. Ce am apreciat întotdeauna la oamenii ca d-l Bradu a fost arta de a lucra cu oamenii, de a-i face să se simtă măreţi, fie că erau pe scenă, fie că erau spectatori. Atunci, aici la Oradea d-l Bradu îl adusese pe Ducu Darie, mai dinainte o avea pe Cristina Şchiopu, că să nu mai vorbesc de d-l Eugen Ţugulea, d-na Constantinescu, Radu Vaida, Mircea Constantinescu, Emil Sauciuc  şi atâţia alţii. Forian Chelu era prieten cu toţi, iar în casa lui, mai devreme sau mai târziu i-am întâlnit pe multi dintre ei şi, credeţi-mă, că eram atât de fericit în preajma lor că-i vedeam cum se preţuiesc. Cred că Dumnezeu atunci când a împărţit harurile le-a dat câte puţin fiecăriua să fie mult doar când se întâlnesc şi să nu se reverse decât pe scenă, înspre public.
          Florian Chelu era cunoscut în librării că, atunci când apărea o carte importantă cumpăra câte zece-douăzeci de
exemplare pe care le dăruia prietenilor. Aşa mi l-a pus in mână pe Mircea Eliade, pe Constantin Noica, pe George Călinescu şi pe mulţi alţii.

          Eram prin clasa a zecea şi, după o oră de chitară il intreabă pe tata, care este profesor de fizica, despre câmpul electromagnetic… Nu exagerez cu nimic dacă spun că Florian Chelu este un tip fabulos care, de la greaca veche, franceză, engleză, muzică, literatură, până la filosofie a epuizat toate disciplinele.
          Ultiama „nebunie” a lui Florian Chelu a fost să pună pe muzică toate sonetele lui Shakespeare. Dacă n-ar fi fost atâtde multe  (154) poate că n-ar fi fost aşa mare minune, dar, dacă vă spun că mai toate sunt pornite de la două măsuri de Bach
şi că, în afară de această dominantă comună sunt totalmente diferite, ce ziceţi? Dar ce spuneţi că ideea de sonet muzical este o premieră mondială care-i aparţine tot lui Florian Chelu?
 
          Pentru ca să izbutească acest proiect, Dumnezeu, pe care Florian Chelu il ironizează prea mult, i-a trimis un englez,
pe David Bryan, care, aşa cum a mărturisit pe scenă nu l-a plăcut pe Shakespeare decât după ce l-a cunoscut pe Florian Chelu şi i l-a mai trimis pe flautistul Mircea Covaci, pentru a păşi mai bine în atmosfera timpului. Nu am auzit ca cineva să mai fi realizat în lume un astfel de proiect.

 Sărutmâna Maestre

 
Anunțuri

sursa: Evenimentul Zilei

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/839138/Diplomat-britanic-arestat-pentru-declaratii-antisemite/

Ordonanţa de urgenţă 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii

Publicat în Monitorul Oficial nr. 214 din 28/03/2002

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
   CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale
   Art. 1. – Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
   Art. 2. – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:
   a) prin organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;
   b) prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înţelege drapelurile, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit a);
   c) prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii.
   CAPITOLUL II
 Infracţiuni şi contravenţii
   Art. 3.
(1) Constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi aderarea la o organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
   Art. 4.
(1) Răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
 (3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
   Art. 5. – Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   Art. 6. – Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   Art. 7. – În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3-6 urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.
   Art. 8.
(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei:
   a) răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii, a unor astfel de simboluri de către o persoană juridică;
   b) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe de către o persoană juridică;
   c) promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, de către o persoană juridică.
   (2) Nu constituie contravenţie fapta prevăzută la alin. (1) lit. a) sau b), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
   (3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către personalul împuternicit în acest scop de către ministrul culturii şi cultelor, precum şi de către personalul special abilitat din cadrul Ministerului de Interne.
   (4) Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt aplicabile, cu excepţia art. 28 şi 29.
   CAPITOLUL III
 Dizolvarea persoanei juridice
   Art. 9.
(1) Pot fi dizolvate prin hotărâre judecătorească persoanele juridice care desfăşoară una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
   a) activităţi specifice organizaţiei cu caracter fascist, rasist sau xenofob în sensul art. 2 lit. a);
   b) răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe sau deţinerea, în vederea răspândirii, a unor astfel de simboluri ori utilizarea lor în public;
   c) promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă săvârşită prin orice mijloace, în public.
   (2) Cererea de dizolvare poate fi introdusă de Ministerul Public din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
   (3) Competenţa de a judeca în primă instanţă cererea de dizolvare aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul persoanei juridice.
   (4) Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac în condiţiile Codului de procedură civilă.
   Art. 10. – Dispoziţiile referitoare la dizolvare nu se aplică persoanelor juridice care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b) în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
   Art. 11. – Dispoziţiile art. 9 se completează, după caz, cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale Legii partidelor politice nr. 27/1996, cu modificările ulterioare.
   CAPITOLUL IV
 Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice
   Art. 12. – Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
   Art. 13.
(1) Se interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice.
   (2) Se interzice, de asemenea, acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii unor organizaţii, cu sau fără personalitate juridică.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
   
                                                        Contrasemnează:
                                                        ───────────────
                                                      Ministrul justiţiei,
                                                     Rodica Mihaela Stănoiu
                                                Ministrul culturii şi cultelor,
                                                       Răzvan Theodorescu
                                                      Ministru de interne,
                                                            Ioan Rus

 

   Bucureşti, 13 martie 2002.
   Nr. 31.

Tocmai că astăzi n-am apucat s-aud o ştire, să citesc un ziar, deşi, dacă aş fi deschis radioul maşinii le-aş fi aflat într-un sfert de oră pe toate. Parcă m-am şi săturat de ştirile noastre. Dimineaţa când deschid PRO TV-ul parcă nu mă mai slăbesc ăştia cu accidentele. Când nu se-ntâmplă vreun accident mai urât tot ajung să ne dea o crimă, iar asta zi de zi. Sigur că nu te obligă nimeni să deschizi televizorul sau mai simplu, pui mâna pe telecomandă şi schimbi dacă nu-ţi place. Decât că asta deja, se-ntamplă de ani de zile. Mă-ntreb cui serveşte totusi? Am citit ceva interesant legat de inteligenţa emotională şi anume că, pentru a putea fi creativi trebuie să avem o stare de mulţumire, de bucurie, de împlinire. Nu cumva, zic şi eu, că n-am studii în domeniu, aştia vor să ne tâmpească de bună dimineaţa, ca să mai se gate cu spiritul creativ al acestui popor? Zic şi eu…

Şi ce mi-e dat sa aflu, că tot n-am avut stare şi m-au mâncat degetele? Că s-ar fi furat vreo cincizeci de arme dintr-un depozit al armatei. Ei, Creţuleasco, că tare-mi place cum îi întrebi matale pe domnii aceia, de-au fost cincizeci de arme şi cine s-ar face responsabil. Vă spun eu d-ră: de vină suntem noi toti! Păi cum aşa?

Am să vă dau un mic exemplu. Când am fost la Sighetul Marmaţiei, la festivalul măştilor am rămas îngheţat nu atât de gerul care în cele din urmă m-a ţintuit câteva zile la pat, dar mai cu seama că am avut sentimentul că mă aflu într-un stat poliţienesc.Veniseră la festival din toate colţurile ţării, de la Curtea de Argeş, Bihor, Sălaj, vârstnici şi tineri, cu fluiere, acordeoane şi dobe, dar mai cu seama cu sfintele porturi tradiţionale, care mie mi-au mers la inimă. Ceea ce însă n-aveam cum să pricep a fost de ce aceşti oameni minunaţi erau despărţiţi de noi cei care-i filmam şi-i adoram printr-un gard, ba ceea ce mi s-a părut cel mai strigător la cer, faptul că eram ţinuţi acolo în spatele gardului de jandarmi. Nu unul ci o mulţime. Ce rost aveau acolo ăştia, când, la tribună, ca odinioară parcă, erau doar o mână de politicieni obscuri de care nimeni nu a auzit. Drept îi, Doamne, că reprezentau oficialităţile şi că, da’ dacă n-ar fi fost bine colindate?? Am vrut să prind mai deaproape nişte instantanee, însă mai că nu am fost îmbrâncit de omul legii până ce nu l-am întrebat foarte apăsat de se mai crede cumva în comunism. Nu că pentru mine comunismul are cine ştie ce conotaţii negative, decât că ştiam că aşa va întelege că a întrecut măsura. Acolo oamenii parcă sunt mai iertatori şi nu-i bagă în seamă pe aştia care vor să le mai ţină jugul pe gât. Sunt buni de să-i pui pe pâine şi-s iertători. Ce mai încoace şi- ncolo? Asta este poliţia politică. Jandarmeria care în loc să-i apere pe cetăţeni îi apără pe politicieni care le conferă diverese privilegii.

 Să traiţi bine, prieteni!

picture-117

Stai că iar mi-am amintit! Că-n urmă cu câţiva ani s-au furat din depozitele Poliţiei Române  nu mai puţin de 42 de kg de droguri!?!

Gata cu ciordeala, fraţilor că nu de aia vă plătim uniformele! Ne-am făcut de râsul curcilor ca să nu zic al mieilor… Ce-ai dragă cu „Tăcerea mieilor”? Ştiu că-i cu Antony Hopkins. Îl am, las’ că ţi-l aduc diseară.

Hai, te pup!

Şi-acu să ne întoarcem la oile noastre, că zău, parcă acum mi le reamintesc pe toate. Nu, nu am treabă acum cu ce-a fost înainte de revoluţie. Mă intresează numai ce s-a întâmplat după, cu Ministerul Apărării şi nu de alta dar, într-un sondaj de opinie, românii şi-au manifestat cea mai mare încredere în armata şi biserică. Şi mă uit la miniştrii apărării care, rând pe rând, de la ultimii spre primii, au ajuns de toata jalea: unul parcă a fost demis fiindcă a fluierat în biserică, altul este proaspăt deţinut, altul a fost acuzat că ar fi fost omul ruşilor, doar Meleşcanu ce-a rămas basma curată. Noi, românii, avem un proverb care spune ca peştele de la cap se-mpute. Staţi că am greşit, că Teodor Atanasiu n-a fost demis ci doar era suspendat, culmea, chiar de Ziua Armatei şi în cele din urmă şi-a depus demisia, fiindcă „cel mai deştept cedează”; adică, vedeţi voi, românilor, că el e mai deştept decât Băsescu pe care voi l-aţi ales.

Sigur că aparent între Jandarmerie şi Ministerul Apărării căruia tocmai ce i-au fost furate armele (eu cred că toate) nu este nici o legatură. Doar că, după mine şi unii şi alţii sug de la bugetul de stat, adică de la mine şi de la tine şi, în loc să ne slujescă se slujesc de noi. Doar că, Ministerul Apărării, fiindcă nu are suficiente resurse umane ca să-şi asigure paza propriilor depozite apelează la firme de pază unde cine credeţi că lucrează? Tot ei! Că doar s-au pensionat baieţii şi prin urmare şi-au tras nişte salarii compensatorii ca şi cum ar fi fost minerii din Valea Jiului, iar apoi, de-a doua zi, s-au angajat la firma d-lui general, care a ajuns deputat că e de lucru, mai dragă…

Zău că nu vă spuneam nimic din toate astea dacă nu se fura armamentul, dar, fricos din fire, acum vă spun tot ce ştiu, nu care cumva să se întample ceva şi să mă aflu cu constiinţa încărcată că n-am spus totul sau şi mai rău să explodeze cumva vreo bombă.

Da, ştiu că mămăliga nu explodează, hai, nu-mi răstălmaciţi vorbele!

Ne mai auzim, salut.

Stai că mi-am amintit! Acu’ vreo ţâşpe ani Consiliul Suprem de Apărare a Tării tocmai ce  a schimbat cu latifundiarul din Pipera terenurile care se pare ca l-au propulsat miliardar.  Ce dacă omul mai are şi o fabrică de armament, parcă la Drăgaşani? Stai, că acum chiar mă apucă năbădăile. Că astuia tocmai i-a fost furată maşina deunăzi, a fluierat omul dupa nepoţi şi i-au adus hoţii masina numa să fie iertaţi. Ce face cu fabrica de aramment?  Export, măi dragă, că doar n-o scărpina oile! Asta-i băi, fraţilor: într-un fel sau altul cu AKM-urile noastre cred că s-a furat de la export.

Da’ acum mi-am amintit şi de generalul ăla care a fost dat afară din armată, Chelaru parcă-i zice, că a participat la omagierea mareşalului. Nu pot să vă spun care, fiindcă au dat aştia o ordonanţă de urgenţă (o.U. nr. 31/2002) că dacă rosteşti în public numele mareşalului te bagă la răcoare, că ăsta nu e joc de copii cu puşti. Doar se trezeste conştiinţa naţională…

Numa’ că iară ce mi-am amintit…  că în ograda SRI-ului era un miniserviciu sau cum i-o fi zicând care, printre altele probabil, se ocupa de semnătura electronică. Le zic şi eu după ureche că n-am de unde ştii detalii decât din presă. Ei bine, cui credeţi că i-a fost vândută activitatea respectivă? Unei firme de-a lui Verestoi Atila, căruia i s-a trezit din prima constiinţa naţională şi tot avea banii s-o cumpere.  Ceea ce însă mă miră, măi dragă, este că aştia au compromis  NATO, au compromis capitalismul, au compromis suveranitatea naţională ne înlocuiesc adevăratele valori naţionale cu fantome create de televiziunile obscure, îl fac pe Beligan si Rebenciuc să regrete că au trăit vremurile astea…

Dar flota noastră, măi dragă, unde este? Hai să vă dau soluţia, prieteni: puneţi-l pe Becali la interne că tremură gacii pe hoţi de frică în faţa lui, la exportul de arme se pricepe, iar în loc de vapor are omul Maibach, să nu care cumva să fie suspectat că lui nu-i place muzica. Ce ziceţi corsarilor?


Blog Stats

  • 46,626 hits
BlogRank
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

PROMO







Social

Social

Introdu-ți adresa de e-mail

Alătură-te altor 138 de urmăritori