Archive for decembrie 2009
Întâlniri
Posted on: 31/12/2009
Mi-am dat întâlnire cu fericirea şi-am adormit.
Mi-am dat întâlnire cu mine şi n-am ajuns.
Crengile de măr şi-au dat întâlnire cu pămantul, fiindca roşul era împovărător , chiar ameţitor şi le trecea doar cu miros de iarbă.
Verdele văratic şi-a dat întâlnire cu albastrul de Voroneţ să povestească despre ruginitele toamne.
Odată, mi-am dat întâlnire cu nemurirea, care a venit descalţată, fara „ne”, ca o fată cu doi pepeni galbeni la ureche, în loc de cireşe vişinii.
Râurile, după ce o viaţă întreagă curtează dealurile şi le sărută picioarele, în final se înâlnesc tot cu marea.
Mi-am dat întâlnire cu întelepciunea, care, într-un moment de slăbiciune a recunoscut că, dacă eram baiat deştept, mă întâlneam cu iubirea şi a plecat, fără să-mi spună unde. Cred că era îndrăgostită.
Cu lumina mi-am dat întâlnire în casa întunericului şi atunci acesta a fugit de-acasă, ca speriat de tămâie.
Dimineaţa se întâlneşte cu noaptea, care se supără când ii spune că nu e boreală.
Durerea a rămas împietrită când, aşteptând viaţa, a venit prima dată strigătul.
Mi-am promis că o să mă întâlnesc cu nepoţii nepoţilor mei, dar, încă, n-am iubit suficient de tare să-mi pot ţine promisiunea.
Mă întâlnesc adesea cu oameni care nu mai sunt, decât în sufletul meu, vorbim destul de mult, dar apoi, când sunt singur, mă întreb dacă, nu cumva, n-am suflet.
Stalactitele se întâlnesc cu stalacmitele şi fac gratii să păzească râurile subterane, de care noi nu ştim, din Peştera Urşilor.
Când am vrut să-l întâlnesc pe Dumnezeu, mi-a spus: „Am fost tot timpul cu tine, fiule, pretutindeni, dar tu nu M-ai văzut.”
intalniri
Atenţie! Motor…!!!
Posted on: 13/12/2009
Aud cum zăpăcita asta de toamnă
îşi trînteşte capacul
peste ce-a putut s-adune în grabă,
aşa că, nu mă mir că-i suferindă,
că plânge,
că se usucă pe picioare şi
schimbă feţe-feţe,
că-i din ce în ce mai zdrenţuită.
Mă rog să nu sfârşească îngheţată,
că nu şi-a plătit nici o factură la întreţinere.
Mai nou, zic gurile rele,
se culcă cu boschetarii,
se-mbată cu miruri de primavară,
se clatină pe acoperişuri de bloc,
scoate limba pe stradă,
ba chiar a renunţat până şi la vitamine,
ca şi cum ar fi ales să se ducă…
Să n-aibă hepatită virală sau…
Dar de ce atîta jeg?
Ea, care umbla numai pe tocuri,
care se vopsea numai la coaforul „Da Vinci”
şi îşi croia până şi pijamalele pe Lipţcani…
Unde-i sunt minţile, Doamne, sau şi le-a pierdut, deja, pe toate?
Zice c-a trecut şi pe la primar,
că i-ar fi promis aştia, în schimb, un rol într-un film…
Da’ parcă ai’laltă n-a trecut pe la Preşedenţie
şi nu s-a ales decât cu un pic de Franţa.
Asta-i domnule!
Să ştii că au început filmările!
De asta umblă aşa, de colo-colo, ca bătută de vînt,
vînătă sub ochi…
Oricum, putea să-ţi pună nişte ochelari de Soare,
dacă tot nu se demachiază nici când vine acasă.
Sper ca, măcar acum să luăm şi noi un Oscar,
că de Nobel n-are cum să iasă.
Iar dacă va fi aşa, promit să dau eu castanele pireu,
dar fără frişcă,
că nici ţie nu-ţi face bine,
tot la Marco Polo,
să mai aruncăm un ochi şi la Volkswagen.
Mă uit la cine conduc astăzi bolizii:
copiliţe,
care-ai spune că nu pot sufla-ntr-o păpădie,
întelegi?
Hai, pa,
că mă duc la culcare!
Auzi?!
Am crezut c-ai închis…
Ce să mai asteptăm Oscarul?
Trec să te iau mâine,
dacă mă mai trezesc!…
Hai nu mai rîde!
Sîmbăta mă scol şi fără ceas deşteptător,
la 6,00
fix.
Taci!
O auzi cum îmi bate-n pervaz?
Ei, asta-i, oricum, prea de tot…
Acum nu mai ies de sub plapumă,
dar mâine,
mă trag la costum şi cravată,
şi dacă ţi-o întâlnesc o s-o întreb:
Păi bine, cucoană…?
Cu ce v-am gresit?
Dacă tot suntem contemporani
şi ne este dat să ne frecăm unii de alţii,
măcar să ne respectăm!
Nu s-ar spune c-aţi umblat atîta prin lume…
Stai! Sssst!
Ai auzit ce-au anunţat mai înainte la TV?
[…]
S-a prăbuşit un avion în Marea Neagră.
Auzi?
Dar dacă ar fi vrut să-mi dea o invitaţie la premieră?
Poate trebuia să-i fi deschis…
Blogul lui George Bălan 
Comentarii recente