Blogul lui George Bălan

Mi-am dat întâlnire cu fericirea şi-am adormit.
Mi-am dat întâlnire cu mine şi n-am ajuns.
Crengile de măr şi-au dat întâlnire cu pămantul, fiindca roşul era împovărător , chiar ameţitor şi le trecea doar cu miros de iarbă.
Verdele văratic şi-a dat întâlnire cu albastrul de Voroneţ să povestească despre ruginitele toamne.
Odată, mi-am dat întâlnire cu nemurirea, care a venit descalţată, fara „ne”, ca o fată cu doi pepeni galbeni la ureche, în loc de cireşe vişinii.
Râurile, după ce o viaţă întreagă curtează dealurile şi le sărută picioarele, în final se înâlnesc tot cu marea.
Mi-am dat întâlnire cu întelepciunea, care, într-un moment de slăbiciune a recunoscut că, dacă eram baiat deştept, mă întâlneam cu iubirea şi a plecat, fără să-mi spună unde. Cred că era îndrăgostită.
Cu lumina mi-am dat întâlnire în casa întunericului şi atunci acesta a fugit de-acasă, ca speriat de tămâie.
Dimineaţa se întâlneşte cu noaptea, care se supără când ii spune că nu e boreală.
Durerea a rămas împietrită când, aşteptând viaţa, a venit prima dată strigătul.
Mi-am promis că o să mă întâlnesc cu nepoţii nepoţilor mei, dar, încă, n-am iubit suficient de tare să-mi pot ţine promisiunea.
Mă întâlnesc adesea cu oameni care nu mai sunt, decât în sufletul meu, vorbim destul de mult, dar apoi, când sunt singur, mă întreb dacă, nu cumva, n-am suflet.
Stalactitele se întâlnesc cu stalacmitele şi fac gratii să păzească râurile subterane, de care noi nu ştim, din Peştera Urşilor.
Când am vrut să-l întâlnesc pe Dumnezeu, mi-a spus: „Am fost tot timpul cu tine, fiule, pretutindeni, dar tu nu M-ai văzut.”

intalniri