Blogul lui George Bălan

Posts Tagged ‘drepturi

Venim dinspre Cluj-Napoca, şi-s oarecum fericit că nu am zăbovit prea mult, că nu trebuie să revenim la două săptămâni ca până acum ci doar peste o lună şi că…
Cine ştie cum cunduc poate este convins că niciodată n-o să iau vreo amendă pentru radar, mai cu seamă că drumul acesta e înţesat cu o puzderie de radare fixe. Acum, la drept vorbind am luat o amendă în Ungaria pentru că depăşisem viteza de terizeci de kilometrii pe oră 🙂 .  N-am plătit-o, staţi liniştiţi (că mi-e cu atât mai greu să dau banu’ unui stat străin), ci am preferat să mă judec cu ei. Culmea-i că i-am şi cîştigat pe jumătate, acolo, acasă la ei (doar şi de asta există Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). Dar nu despre asta vroiam acum să vă povestesc, că uite, tocmai mă trage pe dreapta unul dintr-ai noştrii.

 
Imposibil!
Sunt sub viteza maximă admisă cu aproximativ zece kilometrii pe oră. Mă uit în oglinda retrovizoare să văd dacă nu cumva pe ăla ar vrea să-l opreacă, dar, ghinion: nu-i nimeni. Politicos agentul mi se prezintă, îmi cere actele şi-mi spune că am fost oprit pentru că nu am farurile aprinse. Am mai luat şi altă dată cincisute de mii pentru aceeaşi treabă, aşa că, are de ce să se supere nevastă-mea pe mine. Bine, de data asta nu este cu noi, aş putea  face să nu-i spun, dar, totuşi, cum de n-am observat că n-am farurile aprinse?
Foarte simplu, că ziua în amiaza mare, fie că ai farurile aprinse fie că nu le ai drumul este tot la fel de iluminat aşa că…
Sunt invitat să rămân la maşina, aştept ca răpus de amabilitatea şi profesionalismul celui care pleacă cu actele mele şi încerc să mă consolez că nu voi pierde o avere. Doar că, ce văd pe E60, tocmai dă să mă depăşească o căruţă. Fără faruri, evident! Mă trag mai în faţă s-o pot fotografia cu telefonul mobil, între timp se dă jos din maşina Poliţiei celălalt agent, şi căruţa, care credeam că va merge spre Huedin, o ia prin parcare, pe lângă maşina de Poliţie, exact pe lângă cel care-mi completează procesul verbal.
Apăs pe tastele telefonului dar neîndemânatic cum sunt nu reuşesc decât să-l impresionez pe cel de-al doilea agent care după ce mă vede cu telefonul în mână dă o tură prin parcare şi se urcă din nou în maşina de Poliţie. În sfârsit, după ce îmi trag singur muştruluiala că nici măcar o poză nu sunt în stare să o fac la timp atunci când se impune încerc să par cât mai relaxat în fata fiului meu, care mă citeşte oricum ca pe o carte deschisă şi căruia nu-i pot ascunde niciodată nimic. Uneori am sentimentul că suntem tata şi copilul, decât că eu par să fiu copilul şi el e tatăl. De aici şi vorba ceea, cred, „vai de părinţii care nu ascultă de copii!”…
Agentul de circulaţie îmi întinde proceul verbal, îmi explică cum că am luat doar avertisment şi mi se vor lua două puncte şi mă întreabă ţinând strâns procesul verbal dacă am înţeles că e doar avertisment şi dacă am înţeles că… nu am obiecţii. N-aşteaptă să-i răspund şi scrie în dreptul rubricii de obiectii ca „NU SUNT”. Îi spun totuşi că nici el n-a fost corect că nu l-a oprit şi pe ăla cu căruţa, el îmi atrage atenţia că obiecţiile se refereau la acel proces verbal şi că el era ocupat cu scrisul, eu îi spun de cele două puncte, el ţine strâns în continuare procesul verbal, întind mâna să-l semnez, mi-l dă peste geam şi-mi dau drumul şi-i scriu după „NU SUNT”:
„Poliţistul n-a fost corect fiindcă n-a oprit o căruţă care circula fără faruri pe E60…”
Omul se frustează mai rău decât mine şi-mi spune că data viitoare va da amendă.
Fiu-meu mă întreabă dacă îmi convine că data viitoare o să mă amendeze şi-l linistesc că până acum, deşi am trecut de vreo patru ori prin acea localitate în ultima lună nu ne-am întâlnit niciodată şi că s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată în viaţă şi că o să-l amendeze probabil pe următorul care va circula fără farurile aprinse.

Vă întreb şi eu ceva: să presupunem că aveţi un cântar care nu măsoara bine. Ei, credeţi că putem să luăm în considerare acele măsuratori făcute cu acel cântar dacă cineva invocă acest fapt sau prima data vom cere să se facă o verificare metrologică a cântarului şi abia după aceea vom hotarî dacă putem sau nu accepta respectivele măsurători.

Să presupunem ca un agent de circulaţie este în stare de ebrietate, sau mai bine spus usor „parfumat”. Putem atunci să reţinem ceeea ce spune acest agent de circulatie dacă avem proba că atunci când el a făcut procesul verbal era abţiguit?

Dar dacă un judecător este bolnav cu nervii? Credeţi că mai putem să-l lăsăm să judece? Dar dacă un judecător aflăm că este incorect şi este implicat în acte de corupţie, putem să acceptăm judecata lui?

Ei bine, acel poliţist tocmai am aflat că tocmai nu a fost corect şi că aplică discreţionar legea. Trebuie să-i accept procesul verbal sau ar trebui să-l contest?

Aţi putea întreba, desigur, ce vrea tipul ăsta, mai cu seamă că nu i se cere să plătească nici un ban. Ei bine, am să vă mai dau un scurt exemplu: deunăzi stau de vorba cu O. Băiatul ăsta este ofiţer de credite, aşa că… Îmi spune că fusese în urmă cu vreo două luni la Băile Felix şi că a fost amendat că nu ştiu unde i-a fost parcată maşina. Că a fost în Felix recunoaşte şi el, doar că băiatul nu şi-a găsit nici o amendă pe parpriz. Somaţii, îl dau în judecată ăia…. Şi sigur că O. al meu se inervează, mai cu seamă că nu semnase nici un proces verbal şi mai cu seama că nu găsise nici o amendă, respectiv pentru că nu-i omul care să nu plătească atunci când greşeşte. Despre asta-i vorba, fraţilor, despre drepturile noastre şi despre instituţia contestaţiei, dacă pot să-i spun aşa. Dacă trebuie să înghiţim tot, pe nemestecate, aşa cum ni se serveşte şi cum li s-a servit părinţilor noştrii COMUNISMUL sau dacă e bine să mai şi gândim… Despre PROCEDURI este vorba până la urmă, fiindcă nu contează dacă ai câştigat un proces pe baza procedurilor sau dacă l-ai pierdut (tu cu dreptatea în mâna) doar din cauza procedurilor. Dar ce, Poliţia română n-are voie să piardă pe bază de proceduri?
Daţi-mi voie să vă mai întreb încă o dată:  să contest procesul verbal? Voi cum aţi face?  Nu uitaţi că vă aştept la începutul articolului să votaţi.

 

Anunțuri

Am câştigat  şi recursul cu finanţele. Să nu care cumva să vă închipuiţi că, dacă câştigaţi în primă instanţă statul n-o să facă recurs. Parcă nu-mi vine să cred… Nu că n-aş fi avut dreptate, dar deja de atât de multe ori am fost lezat în drepturile mele de acest stat încât mă şi întreb cum, Doamne, încă nu-l urăsc? Eu sunt unul dintre aceia care au vrut să plece în Canada, doar că, în cele din urmă, după ce am văzut cât de tare ne doresc canadienii, n-am mai plecat. Adevărul gol-goluţ nu-i chiar aşa, fiindcă atunci când m-au chemat la interviu, la Belgrad, firma mea mergea atât de bine că nu-mi mai venea să plec nicăieri.

Dar nu v-am spus despre ce este vorba. Aşa sunt eu, vorbă lungă… Să mă trageţi de mânecă altădată, că altmiteri o iau pe arătură şi nu mai ajung cu povestea mea la sfârşit.

Era  într-o sâmbătă dimineaţa şi zgribuream de frisoane sub plapumă. În mod normal sâmbăta mă duc într-o fugă la magazin că, după aceea, de la doisprezece, am oră de informatică şi încerc să n-o ratez. Atunci însă, n-aveam de gând să scot nasul din casă, doar că mă sună Alina, fata de la magazin, că avem control de la finanţe. Nu totdeauna se potriveşte socoteala de-acasă cu cea din târg, mi-am zis, aşa încât m-am echipat, ca-n armată, să fiu în cel mai scurt timp la magazin. Cei care aţi făcut armata ştiţi cum este la alarmă. Între timp mă gândeam cât de ciudaţi sunt şi ăştia de la finanţe, că parcă nu mă ştiu de peste şaisprezece ani şi parcă n-ar şti că sediul firmei nu este la magazin… N-ai ce-i face, că dacă mi-a trebuit firmă trebuie să le mai înghit şi pe astea. Între noi fie acum vorba, atunci când mi-am făcut firmă n-aveam ce să dau lui fiu-meu de mâncare, fiindcă cu doar un salar de profesor nu ne ajungeau banii defel. Nevastă-mea tocmai se întorsese cu ăl’ mic din Canada, prin anii 1993, aşa că cine s-o angajeze?

Nu trecură douăzeci de minute, că Oradea e oraş mic, şi ajung să mă întâlnesc cu controlul: două doamne. Mi-aduc aminte că am citit printr-o broşură pe care o primeam de la Rentrop & Straton că la fiecare control e bine să soliciţi ordinul de serviciu, legitimaţia şi delegaţia; fac şi eu ca atare să nu mă creadă chiar prost, cer să văd respectivele acte şi, stupoare: doamnele nu aveau nimic. Nu tu legitimaţie, nu tu delegaţie, nu tu ordin de serviciu. „Păi, ca să mă controlaţi, trebuie să fiţi mai în ordine decât mine” le-am zis, aşa încât aveam să ajung în cel mai scurt timp înapoi sub plapumă. M-am mirat şi eu de mine cât de repede s-au tirat doamnele, dar numai de control nu-mi ardea. Nu ştiu dacă făceam la fel dacă n-aş fi avut febră, cert este că am fost mai viteaz decât mă ştiam până atunci. Ce-i drept, cum adică să vină la control fără măcar o legitimaţie? Nu-i nimic, că cel puţin până luni m-oi face bine, că de mă ţineau vreo patru ceasuri să-mi povestească cum trebuie complectate actele chiar că ajungeam după aceea la spital.

Luni, ca şi cum nu mi-ar fi trecut febra, ce-mi trece prin mintre, să le depun la registratura finanţelor o scrisoare în care să le relatez şi directorilor de acolo întâmplarea, ca să se cunoacă din start şi poziţia mea, nu care cumva să zică vreunul că mă sustrag controlului. Le povestesc pe toate… cu legitimaţie, cu delegaţie etc, şi mă duc liniştit de acolo căci făcusem ce trebuia. Trece luni, trece marţi, era să treacă miercuri, dar primesc telefon: „D-l Bălan, au revenit doamnele de la finanţe în control”.

Parcă aş fi vrut să văd alte feţe, nu tot pe alea… Una dintre doamne îmi spune că pe bonul nostru de marcat nu scrie denumirea produsului. Cumpărase ceva să aibă „proba”, aşa că acum eram încolţit. Ceea ce însă m-a indignat a fost faptul că au încercat să mă „târască” cu toate actele la finanţe, ca şi cum nu m-ar fi găsit, nu de alta dar domniile lor s-au gândit că nu pot scrie pe tejghea procesul verbal. Între noi fie vorba, am închiriat magazinul respectiv de la statul român. Ce-i drept, n-am loc să mai pun şi un birou acolo, dar nici n-am nevoie, că avem biroul în altă parte. Le invit pe doamne la sediu atunci să scrie procesul verbal, dar când îmi spun că mă amendează doar pentru atâta cu douăzeci de milioane mi se urcă sîngele la cap. Uitasem să vă spun că nici de data asta n-aveau legitimaţie şi că, dacă ar fi fost să-mi fac de lucru cu Dracul, puteam să mă leg de asta. Ulterior am aflat că una era preoteasă. N-aş vrea să auziţi atunci ce-a fost la gura mea despre funcţionarul public, pe care nu-l văd nici azi, la aproape un an şi jumătate de la ziua cu pricina, ca fiind un om competent, apt să conducă o afacere. Desigur că nu e bine să generalizăm, doar că excepţiile sunt atât de puţine… Mi-aduc aminte cum eram şi eu când eram angajat al statului (cu repartiţie guvernamentală) că nu mă vedeam clintit de pe postul meu nici cu buldozerul. Eram mai tare decât sunt astăzi judecătorii. Inamovibil!

Cum credeţi că se simte funcţionarul public astăzi? Vă spun eu: un semizeu. Dacă el nu ştie ceva, ştie şeful. De fapt şeful este zeul adevărat. Dacă ceva nu se poate rezolva, şeful sigur are o relaţe tare şi rezolvă… Cum să nu-l iubescă toţi pe şeful! Sigur că toţi şefii au un şef şi ei şi că regula se păstrează. E ca pe vremuri când toţi îl iubeau pe cel mai de nădejde fiu al poporului român. Apropo’, cred că singurul adversar al lui Băseacu rămâne tot Ion Iiescu. Vă spun eu că dacă se hotăreşte să mai candideze o dată cum să nu-l voteze, mamă, încă o dată toată ţara? Ce zisăşi, măi dragă?
Douăzeci de milioane de lei, nu de alegători! Douăzeci de milioane, pentru ce?

Dar pe nenea ăla de la piaţă care nu-ţi dă nici măcar o chitanţă de ce nu-l amendaţi? Că legea zice că şi în piaţă trebuie să ai casă de marcat fiscală.

Semnez procesul verbal cu obiecţiuni, mă mir şi eu de ce porumbei am scos pe gură, pleacă tipele şi mă uit la Alina care era consternată… Nu mă mai văzuse în aproape doi ani niciodată ca atunci. Parcă îi venea şi ei să fugă. O liniştesc pe fată, că ea n-avea nici o vină, după care încerc să mă dumiresc încă o dată.

Gata, pe astea le contest în instanţă. De ce? Foarte simplu: casa mea de marcat a fost fiscalizată exact de cei de la finanţe. Mi-au dat atunci în scris că totul este ok. Mai apoi, ce dacă pe bonul meu fiscal scrie doar denumirea generică? Că nu zice nicăieri ce denumire să fie trecută, cea comercială, ştiinţifică, de marcă… Auzi, tanti de la finanţe, ştii matale ce-i aia proprietate intelectuală? Păi dacă eu vindeam Coca-Cola şi ălora de la firma americană nu le pica bine la stomac să le fac eu publicitate pe bonurile mele fiscale cu marca lor? Păi dacă ăia de la Coca-Cola vor să-şi facă publicitate numai trăgând bannere cu avionul, ce fac, încalc o altă lege, pe cea care spune că numai titularul de marcă este îndreptăţit să stabilească cum şi unde îşi va face publicitate. Înţelegi acum, tanti de la finanţe, de ce aţi pierdut procesul?

Nu asta însă vreu să-ţi transmit, cititorule, ci altceva mult mai important, şi anume, că dacă noi ăştia, care suntem mult mai mulţi decât ei, o să-i dăm în judecată la fiecare greşeală a lor, n-or să reziste. Astăzi sunt mai puternici decât ar trebui doar pentru că noi, ăştia care am avut curajul să-i dăm în judecată, suntem mult mai puţini decât ei. În America cetăţeanul abia aşteaptă să-i greşească un funcţionar public şi să-l dea în judecată pentru că după aia se îmbogăţeşte. Deocamdată funcţionarii publici, care abuzează în fel şi chip, sunt mai mulţi decât noi, dar, feriţi-vă, că nu va trece mult şi vom fi tot mai numeroşi, tot mai numeroşi…

Sau poate vreţi s-o punem de o grevă fiscală să vă cuprindă un pic criza de care Băsescu spune că nu va atinge România?
Auzi tanti, eu am terminat fizica şi de asta cred că legea trebuie să funcţioneze şi văd că mai funcţionează şi justiţia din când în când (atunci când câştig eu, sic!).
Du-te tanti şi-i amendează pe ăia care fac evaziune fiscală, care n-au casă de marcat fiscală, pe cine mai poţi prostii matale, dar mai slăbeşte-mă tanti cu controalele făcute la oamenii cumsecade care nu ştiu să vă scoată afară aşa precum ştiu bandiţii la care n-aveţi curajul să puneţi piciorul.
Şi nu uita, tanti, că sunt scorpion şi mă ţin de gâtul vostru pînă la Haga!

Aud că Preşedenţia şi-a majorat bugetul cu 50% faţă de anul trecut, iar cei de la Camera Deputaţilor cu 20%. Ce dacă nu ştim pe unde să cârpim bugetul ţării, dacă pe Preşedinte l-a apucat să-i viziteze pe românii din afara graniţelor?

Vă întreb şi eu, însă, cu profesorii ce faceţi că le-aţi promis cu toţii în campanie majorări cu 50%, aţi votat legea, aţi promulgat-o d-le Băsescu, iar acum nu le daţi nici 5%?

Auzi tanti, că şi matale-ţi sună, că dacă evaziunea ar fi fost mai mică şi matale te duceai pe la ăia unde nici n-ai curajul să pui piciorul nu se crăcăna bugetul ţării şi nu-l mai durea şalele nici pe domn’ Preşedinte…

Să trăiţi bine!

Haloo, mai trăiţi?!?

 

sursa: Evenimentul Zilei

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/839138/Diplomat-britanic-arestat-pentru-declaratii-antisemite/

Ordonanţa de urgenţă 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii

Publicat în Monitorul Oficial nr. 214 din 28/03/2002

 

În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
   CAPITOLUL I
 Dispoziţii generale
   Art. 1. – Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
   Art. 2. – În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:
   a) prin organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;
   b) prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înţelege drapelurile, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit a);
   c) prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii.
   CAPITOLUL II
 Infracţiuni şi contravenţii
   Art. 3.
(1) Constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi aderarea la o organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
   Art. 4.
(1) Răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
 (3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
   Art. 5. – Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   Art. 6. – Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   Art. 7. – În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3-6 urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.
   Art. 8.
(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei:
   a) răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii, a unor astfel de simboluri de către o persoană juridică;
   b) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe de către o persoană juridică;
   c) promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, de către o persoană juridică.
   (2) Nu constituie contravenţie fapta prevăzută la alin. (1) lit. a) sau b), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
   (3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către personalul împuternicit în acest scop de către ministrul culturii şi cultelor, precum şi de către personalul special abilitat din cadrul Ministerului de Interne.
   (4) Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor sunt aplicabile, cu excepţia art. 28 şi 29.
   CAPITOLUL III
 Dizolvarea persoanei juridice
   Art. 9.
(1) Pot fi dizolvate prin hotărâre judecătorească persoanele juridice care desfăşoară una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
   a) activităţi specifice organizaţiei cu caracter fascist, rasist sau xenofob în sensul art. 2 lit. a);
   b) răspândirea, vânzarea sau confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe sau deţinerea, în vederea răspândirii, a unor astfel de simboluri ori utilizarea lor în public;
   c) promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă săvârşită prin orice mijloace, în public.
   (2) Cererea de dizolvare poate fi introdusă de Ministerul Public din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
   (3) Competenţa de a judeca în primă instanţă cererea de dizolvare aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul persoanei juridice.
   (4) Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac în condiţiile Codului de procedură civilă.
   Art. 10. – Dispoziţiile referitoare la dizolvare nu se aplică persoanelor juridice care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b) în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
   Art. 11. – Dispoziţiile art. 9 se completează, după caz, cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale Legii partidelor politice nr. 27/1996, cu modificările ulterioare.
   CAPITOLUL IV
 Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice
   Art. 12. – Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
   Art. 13.
(1) Se interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice.
   (2) Se interzice, de asemenea, acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii unor organizaţii, cu sau fără personalitate juridică.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
   
                                                        Contrasemnează:
                                                        ───────────────
                                                      Ministrul justiţiei,
                                                     Rodica Mihaela Stănoiu
                                                Ministrul culturii şi cultelor,
                                                       Răzvan Theodorescu
                                                      Ministru de interne,
                                                            Ioan Rus

 

   Bucureşti, 13 martie 2002.
   Nr. 31.

Blog Stats

  • 46,626 hits
BlogRank
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

PROMO







Social

Social

Introdu-ți adresa de e-mail

Alătură-te altor 138 de urmăritori