Posts Tagged ‘Băile Felix’
Hristos a înviat!
Posted on: 19/04/2009
Să contest procesul verbal?
Posted on: 28/03/2009
Cine ştie cum cunduc poate este convins că niciodată n-o să iau vreo amendă pentru radar, mai cu seamă că drumul acesta e înţesat cu o puzderie de radare fixe. Acum, la drept vorbind am luat o amendă în Ungaria pentru că depăşisem viteza de terizeci de kilometrii pe oră 🙂 . N-am plătit-o, staţi liniştiţi (că mi-e cu atât mai greu să dau banu’ unui stat străin), ci am preferat să mă judec cu ei. Culmea-i că i-am şi cîştigat pe jumătate, acolo, acasă la ei (doar şi de asta există Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). Dar nu despre asta vroiam acum să vă povestesc, că uite, tocmai mă trage pe dreapta unul dintr-ai noştrii.
Sunt sub viteza maximă admisă cu aproximativ zece kilometrii pe oră. Mă uit în oglinda retrovizoare să văd dacă nu cumva pe ăla ar vrea să-l opreacă, dar, ghinion: nu-i nimeni. Politicos agentul mi se prezintă, îmi cere actele şi-mi spune că am fost oprit pentru că nu am farurile aprinse. Am mai luat şi altă dată cincisute de mii pentru aceeaşi treabă, aşa că, are de ce să se supere nevastă-mea pe mine. Bine, de data asta nu este cu noi, aş putea face să nu-i spun, dar, totuşi, cum de n-am observat că n-am farurile aprinse?
Foarte simplu, că ziua în amiaza mare, fie că ai farurile aprinse fie că nu le ai drumul este tot la fel de iluminat aşa că…
Sunt invitat să rămân la maşina, aştept ca răpus de amabilitatea şi profesionalismul celui care pleacă cu actele mele şi încerc să mă consolez că nu voi pierde o avere. Doar că, ce văd pe E60, tocmai dă să mă depăşească o căruţă. Fără faruri, evident! Mă trag mai în faţă s-o pot fotografia cu telefonul mobil, între timp se dă jos din maşina Poliţiei celălalt agent, şi căruţa, care credeam că va merge spre Huedin, o ia prin parcare, pe lângă maşina de Poliţie, exact pe lângă cel care-mi completează procesul verbal.
Apăs pe tastele telefonului dar neîndemânatic cum sunt nu reuşesc decât să-l impresionez pe cel de-al doilea agent care după ce mă vede cu telefonul în mână dă o tură prin parcare şi se urcă din nou în maşina de Poliţie. În sfârsit, după ce îmi trag singur muştruluiala că nici măcar o poză nu sunt în stare să o fac la timp atunci când se impune încerc să par cât mai relaxat în fata fiului meu, care mă citeşte oricum ca pe o carte deschisă şi căruia nu-i pot ascunde niciodată nimic. Uneori am sentimentul că suntem tata şi copilul, decât că eu par să fiu copilul şi el e tatăl. De aici şi vorba ceea, cred, „vai de părinţii care nu ascultă de copii!”…
Agentul de circulaţie îmi întinde proceul verbal, îmi explică cum că am luat doar avertisment şi mi se vor lua două puncte şi mă întreabă ţinând strâns procesul verbal dacă am înţeles că e doar avertisment şi dacă am înţeles că… nu am obiecţii. N-aşteaptă să-i răspund şi scrie în dreptul rubricii de obiectii ca „NU SUNT”. Îi spun totuşi că nici el n-a fost corect că nu l-a oprit şi pe ăla cu căruţa, el îmi atrage atenţia că obiecţiile se refereau la acel proces verbal şi că el era ocupat cu scrisul, eu îi spun de cele două puncte, el ţine strâns în continuare procesul verbal, întind mâna să-l semnez, mi-l dă peste geam şi-mi dau drumul şi-i scriu după „NU SUNT”:
„Poliţistul n-a fost corect fiindcă n-a oprit o căruţă care circula fără faruri pe E60…”
Omul se frustează mai rău decât mine şi-mi spune că data viitoare va da amendă.
Fiu-meu mă întreabă dacă îmi convine că data viitoare o să mă amendeze şi-l linistesc că până acum, deşi am trecut de vreo patru ori prin acea localitate în ultima lună nu ne-am întâlnit niciodată şi că s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată în viaţă şi că o să-l amendeze probabil pe următorul care va circula fără farurile aprinse.
Vă întreb şi eu ceva: să presupunem că aveţi un cântar care nu măsoara bine. Ei, credeţi că putem să luăm în considerare acele măsuratori făcute cu acel cântar dacă cineva invocă acest fapt sau prima data vom cere să se facă o verificare metrologică a cântarului şi abia după aceea vom hotarî dacă putem sau nu accepta respectivele măsurători.
Să presupunem ca un agent de circulaţie este în stare de ebrietate, sau mai bine spus usor „parfumat”. Putem atunci să reţinem ceeea ce spune acest agent de circulatie dacă avem proba că atunci când el a făcut procesul verbal era abţiguit?
Dar dacă un judecător este bolnav cu nervii? Credeţi că mai putem să-l lăsăm să judece? Dar dacă un judecător aflăm că este incorect şi este implicat în acte de corupţie, putem să acceptăm judecata lui?
Ei bine, acel poliţist tocmai am aflat că tocmai nu a fost corect şi că aplică discreţionar legea. Trebuie să-i accept procesul verbal sau ar trebui să-l contest?
Aţi putea întreba, desigur, ce vrea tipul ăsta, mai cu seamă că nu i se cere să plătească nici un ban. Ei bine, am să vă mai dau un scurt exemplu: deunăzi stau de vorba cu O. Băiatul ăsta este ofiţer de credite, aşa că… Îmi spune că fusese în urmă cu vreo două luni la Băile Felix şi că a fost amendat că nu ştiu unde i-a fost parcată maşina. Că a fost în Felix recunoaşte şi el, doar că băiatul nu şi-a găsit nici o amendă pe parpriz. Somaţii, îl dau în judecată ăia…. Şi sigur că O. al meu se inervează, mai cu seamă că nu semnase nici un proces verbal şi mai cu seama că nu găsise nici o amendă, respectiv pentru că nu-i omul care să nu plătească atunci când greşeşte. Despre asta-i vorba, fraţilor, despre drepturile noastre şi despre instituţia contestaţiei, dacă pot să-i spun aşa. Dacă trebuie să înghiţim tot, pe nemestecate, aşa cum ni se serveşte şi cum li s-a servit părinţilor noştrii COMUNISMUL sau dacă e bine să mai şi gândim… Despre PROCEDURI este vorba până la urmă, fiindcă nu contează dacă ai câştigat un proces pe baza procedurilor sau dacă l-ai pierdut (tu cu dreptatea în mâna) doar din cauza procedurilor. Dar ce, Poliţia română n-are voie să piardă pe bază de proceduri?
Daţi-mi voie să vă mai întreb încă o dată: să contest procesul verbal? Voi cum aţi face? Nu uitaţi că vă aştept la începutul articolului să votaţi.
Blogul lui George Bălan 
Comentarii recente