Blogul lui George Bălan

Posts Tagged ‘Luna

Muza

Posted on: 09/03/2009

 

de George Bălan

Din cosiţe îţi faci spice
Genele să se ferice’,
Din sprâncene nas, pesemne,
Din frăgute vorba semne.
Zâmbetu’ ţi-e mângâiere,
Gura ţi-i sărut cu miere,
Mâna-n lapte alinare,
Mijlocul valuri pe mare.
De eşti vrajba în picioare
Miruită-n lăcrimioare
Sau vulcanul din adâncuri
Care-şi ia inima-n sfârcuri
Ori eşti Luna-n miază-noapte
Feliată-n mere coapte,
Eu ţi-s stânca ce nu moare
Şi ţi-s stea din Carul Mare.
De-i fi floare eu ţi-s toamnă,
De-oi fi pom tu mă înseamnă.
Fi de vară-n primăvară
Să te scot din calimară!

Anunțuri

de George Bălan

Frunza-n zbor, de vânt purtată,
Ia cu dânsa-n depărtare
Invitaţia de nuntă
La un fluture cu-o floare.

Câtă vâlvă, ce mai freamăt:
De la rege la opincă,
Că-s chemaţi să stea în capăt
Nunul Soare cu o hrincă.

Ceru-şi mângâie supuşii
Când c-o ploaie îi botează,
Căci deschisă-i clanţa uşii
Şi în nori se… îmbăiază.

Toboşind a zăpăcita
Pe la scorburi temătoare,
Ghionoaia-ş mâncă pita
Sau se uită-n buzunare?

Ce? Nu ştiţi că, da, se poate
O comoară să se-ascundă
Printre crengi întortocheate?
Dar ea ştie că-i… profundă.

Ş-apoi, doar c-o zi ‘nainte
Un trifoi, la patru ace,
A venit să îi prezinte
Un stejar, plângând găoace…

Zău, că asta-i legătura
Între nunta ce se face
Şi potcoava de pe tura
Purecelui care-o place!

Trec sudori de bucurie
Peste frunţile crestate
A’ copacilor de glie
Arămiţi ca de palate.

Din răstoace, o ţestoasă,
Ce-are-o casă… ce să-ţi spun…
Văd că are o grimasă,
Dar broscoiul pare bun.

Dânsa s-a crezut isteaţă
Cu o vilă în spinare
“Dar… palat, cusut cu aţă,
Pentru-o floare oarecare?

Ce-o fi oare fluturaşul
Că şi el e tămâiat?
N-o şti oare Toporaşul
Sau, cumva, vreun alt băiat?”

Şi-a bătut o noapte capul
Discutând aşa… cu Luna,
De-unde i se trage finul
Şi de-a fost doar Floarea, una?

N-ai văzut câtă mulţime
De aleşi cu-a lor alese…
Ce alai de june prime,
Ce de prinţi, ce de prinţese!

N-ai văzut ce masă-ntinsă
Şi ce-au mai grăit bondarii
Şi, cum vrajba-n loc se stinsă
Când veniră lăutarii!

Zică cine ce a zice,
Eu vă spun ce-am auzit
Că şi socru-a fost complice
Fiindcă Luna s-a turtit.

de George Bălan

2004-12-21
 

 

 

Să ştie toţi c-avut-a şi bunicul meu
Şi zadie, şi-obiele şi opinci… de gală
Ce îl jenau, da-i făceau fală,
În faţă, lângă altar şi lângă temeteu.

De prin Crimeia când l-au ‘liberat
Desculţ făcut-a drumu’ pân-acasă
De nu ştiu cum de inima-l mai lasă
Pământul să-l iubească ca un disperat.

Apoi luatu-i-au cu japca comuniştii
Toţi boii, ba şi carul cel din bătătură
De, iarăşi, nu-nţeleg de unde-atâta ură
Pe car , când domnii se plimbau cu trenu ca blatiştii.

Dar i-au lăsat atâtea răsărituri
Pe care toţi ca el ştiut-au să le prindă
De nu-i puteai găsi uitaţi, cumva, prin tindă
Doară când luna se sfărma încet, în infinituri.

Şi-a fost tătuţa ultimul din sat
Ce, cum-necum, s-a-nscris în “colectivă”
Mai bine i-ar fi dată un colac şi o colivă
Şi-o lumânare-n piept, mai bine i-ar fi dat.

O viaţă-ntreagă-n grajd s-a hodinit
Să-şi simtă vitele cum lângă dânsul suflă
Viţeii îndârjiţi care pe vac-o umflă
Cum ar fi dat şi el, de n-ar fi-nbătrînit.

“Hai la tătuţa să te ţuc!”- îmi zice
Şi-mi trece mâinile uşor pe faţă
Da’ parcă-s brice sau te tai cu aţă,
Iar barba e şi ea cu pălmile complice.

 tatuta

 

(Varessa urticae)

de George Bălan [Riurel ]

2003-11-06 

 
Tremurând la fiecare adiere-a unui vânt
Frunza-i, sincer, speriată, dar se ţine… de cuvânt,
C-a promis încă „din faşă”, pe când mugur creanga-a fost
Că va legăna o floare şi-o să-i cânte pe de rost.

O omidă mătăsoasă ce-n culoare va transpare
Pe o aripă de flutur’ va poleniza iertare.
Flori de măr şi flori de piersic în tornade se rotesc
Norii-s pieptănaţi de Soare, în cosiţe se-mpletesc.

Prin seminţe înnegrite fructul viaţa îşi ascunde,
Toamna se aruncă-n tumbe rostuind timpu-n secunde.
Răscolit de-a frunze-i şoapte şi-a petalelor cortină,
Trunchiul înălţat la ceruri se afundă, iar, în tină.

Nu ’nainte de a-şi face un inel pentru cunună:
El n-a părăsit pe nimeni, doar nu le-o cânta în strună!
Înmuind creanga-n albastru, îmbrâncit de amintiri,
Cadastrează orice astru, ce-i aruncă vagi priviri.

Doar în minte-i încolţeşte o ideie, poate bună:
Altă dată să le-arate dansul paşilor de Lună.

de George Bălan [Riurel ]

2004-06-16  

Te-aş muşca pe tine toamnă,
Cu semintele-ţi cu tot,
Îmbracată-n voal de doamnă
Ce te mângâie pe cot.

Te-aş sorbi dintr-o privire
Dup-o ploaie de ochiri,
Sfântă ca o mănăstire,
Curcubeu de amintiri.

Ia-mă, rogu-te, odată
Şi mă du la tine-acasă,
Anu-ntreg să se abată,
Fiindcă vrea să te descoasă.

Să mă latre ca pe-o lună
Frunzele-ţi, nuanţele,
Ce te-ascund ca pe-o căpşună,
De-ţi surâd gropiţele.

Lasă-mi toamnă-n amintire
Al tău voal înmiresmat,
Să mă-nham la fericire
Ca un mânz înaripat.


Blog Stats

  • 46,626 hits
BlogRank
Septembrie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

PROMO







Social

Social

Introdu-ți adresa de e-mail

Alătură-te altor 138 de urmăritori