Blogul lui George Bălan

Băltesc în ceruri ploi de stele,
Izvor şi muză creatoare,
Ce umplu inimi menestrele,
În nopţi plutind în călimare

Bălteşte-mi sufletu de tine,
Iar vorba ta mi-e ţărm ce-adie,
Durerea clipei s-o închine
Cînd te topeşti a păpădie.

Aruncă-ţi dragostea pe apă
Să-mi sară inima din chingi
Inel de nuntă să ne-ncapă
Să te cutreier, să mă-nvingi.

Mai lasă-te în rai visată,
Cu ingeri mirosind a lapte
Croind o lume-aristocrată
Nu doar în vorbe ci prin fapte.

Mulţamu-Ţi, Doamne-n orice clipă,
Că m-ai crescut şi arătat
Unde iubirea se-nfiripă,
Şi că, iubind, ferit eşti de păcat!

de George Bălan

Cum se-aprinde-n noi iubirea
Făr’ de foc, făr’ de chibrite
E precum ne este firea
Şi cum iţele-s sortite.

Poţi umbla o lume-ntreagă
Şi pe nimeni să-ntâlneşti,
Iar, de-ţi mai rămane vlagă
Să mai speri, ba s-o porneşti

De la capăt, înc-o dată
Şi-înc-o dată, până când
Binele să-ţi vină-n plată
Chiar de-ar fi nu prea curând.

Dacă poţi să crezi în oameni
Că sunt buni, când nu-s de-ai tăi
Şi cumva observi că semeni
Cu cei buni dar şi cei răi,

Sau, când altul se-opinteşte
Tu o mână de-i întinzi
Făr’ s-astepţi cândva răsplata,
Car’ de vine şti s-o prinzi

Ori când alţii te înşală
Nu-i înşeli şi tu pe ei,
Dar le pui la îndoială
Crezul tău şi-i laşi mişei,

Chiar că meriţi să se-ntoarcă
Lumea toată împrejuru-ţi,
Tu să stai cu fruntea-ţi leaorcă,
Şi cu inima să-i cruţi.