Blogul lui George Bălan

Archive for the ‘Poezii’ Category

Băltesc în ceruri ploi de stele,
Izvor şi muză creatoare,
Ce umplu inimi menestrele,
În nopţi plutind în călimare

Bălteşte-mi sufletu de tine,
Iar vorba ta mi-e ţărm ce-adie,
Durerea clipei s-o închine
Cînd te topeşti a păpădie.

Aruncă-ţi dragostea pe apă
Să-mi sară inima din chingi
Inel de nuntă să ne-ncapă
Să te cutreier, să mă-nvingi.

Mai lasă-te în rai visată,
Cu ingeri mirosind a lapte
Croind o lume-aristocrată
Nu doar în vorbe ci prin fapte.

Mulţamu-Ţi, Doamne-n orice clipă,
Că m-ai crescut şi arătat
Unde iubirea se-nfiripă,
Şi că, iubind, ferit eşti de păcat!

Crez

Posted on: 08/07/2009

de George Bălan

Cum se-aprinde-n noi iubirea
Făr’ de foc, făr’ de chibrite
E precum ne este firea
Şi cum iţele-s sortite.

Poţi umbla o lume-ntreagă
Şi pe nimeni să-ntâlneşti,
Iar, de-ţi mai rămane vlagă
Să mai speri, ba s-o porneşti

De la capăt, înc-o dată
Şi-înc-o dată, până când
Binele să-ţi vină-n plată
Chiar de-ar fi nu prea curând.

Dacă poţi să crezi în oameni
Că sunt buni, când nu-s de-ai tăi
Şi cumva observi că semeni
Cu cei buni dar şi cei răi,

Sau, când altul se-opinteşte
Tu o mână de-i întinzi
Făr’ s-astepţi cândva răsplata,
Car’ de vine şti s-o prinzi

Ori când alţii te înşală
Nu-i înşeli şi tu pe ei,
Dar le pui la îndoială
Crezul tău şi-i laşi mişei,

Chiar că meriţi să se-ntoarcă
Lumea toată împrejuru-ţi,
Tu să stai cu fruntea-ţi leaorcă,
Şi cu inima să-i cruţi.

 

de George Bălan

zbor

Fă-te frunză puf de dor,
Zmeu zâmbind lângă un nor,
Tras de fulger: nicovală,
Tropote de vâjâială!

Şi te du poştaş, departe,
Primăvara de-mi împarte.
Şi te du la miază-noapte,
Să ştie de-a noastre şoapte.

Ia-ţi de naşă ziua-amiază,
Să îţi stea la rugă, piază…
Să te-opreşti la Sfânta Vineri
Mugurii domnească-ţi tineri!

Eu ţi-oi sta, te-oi aştepta,
Creangile m-or înnopta,
Ghindele mi-or picura,
Toamnele m-or şuiera.

 

 
de George Bălan

A’ mele-s, Doamne, toate:
Păcate şi greşale,
Şi gânduri ‘ntunecate…
A’ mele-s, şi-ale Tale.

Mi-arăţi care e Calea
Când doară am greşitu,
De plânge-n mine jalea
Şi simt cum îs sfârşitu.

A’ Tale-s şi greşale,
Căci Tu m-ai făptuitu
Când rupt-ai os din şale
Lui Adam, hodinitu.

De ce laşi lumea, Doamne,
Întreagă să greşească,
Când pasc din palma-ţi toamne,
Cât „culpa-i omenească”?

Lăsat-ai vorbe-aceste,
Oricine le-ar fi zisu,
Căci asta voia Ţi-este…
De vină Te-ai dezisu.
Picture 004

de George Bălan

 
Rostuită în spirale
Arcuite ca un cântec
Dragostea-mi ieşea în cale,
Fermecată, grea de pântec.

Semănată cu dorinţe
Încolţite peste poate,
Se strecoară prin fiinţe,
De nu ştii cum o vei scoate.

Poate fi ca o fetiţă
Cu surâsul de gutui,
Cu obrajii în arşiţă
Şi căldura Soarelui.

Poate fi chiar o culoare
Pe o floare dăruită
Sau, de vrei, o sărutare
Tremurată şi subită.

Şi, de vrei, e Universul,
Ce ‘nfloreşte printre pietre,
Peste care curge versul
Vorbelor dospite-n vetre.
Picture 013

de George Bălan

 

În nouri rătăciţi privirea îţi ascunzi
Să speli, surâzând, văzduhul cu ei.
Albastru-l prelingi, în voaluri scufunzi
Obrajii de oceane gătiţi de cercei.

Postezi arhimedic speranţe pe orbite
Ce explodează-n inimi ca florile de tei,
Refluxul amintirii scânteilor presbite
Aprinde-amurguri roşii, ce se petrec prin chei.

Aripi sărută ceaţa ce-n goluri se îngână,
Trădând cât de perfect e însuşi imperfectul,
Cât de mărunt Pământul în ochii tăi de zână,
Că-l ţii uşor în mână, darmite Arhitectul.

La pradă luaţi asfaltul căzînd pe el deodată.
Începe furnicarul ca să inunde cuibul,
Hangarul se zăreşte, nu poate să te-abată,
Te-aşteaptă limuzina. Ce-ngălbenit e roibul!

avion

Etichete: , , ,

 

 
de George Bălan

 
Mi-ai pus pachet, la şcoala vieţii,
Napolitane de iubire,
Cu umbre-ţi mâzgăleam pereţii
Portocalii, în năpârlire.

La fiecare despărţire
Porţi se trînteau către-nfinituri,
Doar timpul se ruga de ispăşire,
Câte-i şopteam, fumând chibrituri.

Sorbeam un gând, gură cu gură,
Şi tu-mi pluteai, cumva, pe el
Când timpul se amesteca în cianură
Sperând că-mi va scăpa-n vreun fel.

Mi-ai apărut din nou în faţă
Candidă, suplă, şi-n flori de liliac,
De toate dorurile ce alergau pe aţă
S-au deşirat şi şi-au făcut de cap.


Blog Stats

  • 46,379 hits
BlogRank
Iulie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

PROMO







Social

Social

Introdu-ți adresa de e-mail

Alătură-te altor 138 de urmăritori