Blogul lui George Bălan

Archive for the ‘Personale’ Category

 

Lui Eugen Lovinescu

 

Unele cuvinte îngrasă.
Vă rog să nu mâncaţi cuvinte!
D-ta, tinere, n-ai învăţat, încă, nici alfabetarul.
Vezi că, ţi-au rămas nişte litere printre dinţi!

Ce dacă ai strungăreaţă?
Asta nu înseamnă că eşti ştrengar.
Să vină părinţii la şcoală!

Tata? Da’, ce e tata? Poet?
Hmm… Şi cum îl cheamă?
N. ?

Aveţi grijă, cînd primiţi cuvinte noi.
S-ar putea să fie alterate.
Nu răspund pentru calitatea lor.
Cele murate sunt cele mai picante.
Serviţi, vă rog, că merge şi fără pâine!

Unele cuvinte sunt de-a dreptul obede,
Că te poţi ascunde după ele.
Chestiune de metabolism, adică …
De-a v-aţi ascunselea.

Nu ştiaţi că şi cuvintele se pitesc?
Pe unul l-am găsit doar într-un dicţionar şi nu-l mai ştia nimeni.
N-avea nici buletin, nici carte de alegător, nici paşaport…
Nici certificat de naştere, nici de căsătorie. Doar nu era să aibă de deces?

Odată au venit la mine două cuvinte şi m-au rugat să le fiu naş.
Acum am un diminutiv finuţ.
Se ţine de pantalonul lui tată-său şi-i zice „Mami!”
Încă se joacă cu literele. Face „Maroco”.

Unele cuvinte sunt parfumate, altele nu se spală.
Zic că nu se vor spăla niciodată, că mor.
Doamne fereşte! Cine-a auzit aşa ceva?
Da’, cei de la Academie au descoperit că au dreptate.

Când îmbatrânesc, cuvintele sunt mai înţelepte.
Ce mă miră este că au o memorie… de elefant.
Zice că viitorul nu-l ştii, dar poţi să-ţi scrii trecutul.
Depinde mult de ce cuvinte foloseşti.

Cu alte cuvinte, prezentul îl ai înscris cu memoria cuvintelor din trecut.
Dacă înţeleg bine, cuvintele ne pot predetermina viitorul?
Atunci, n-ar fi mai bine să le alegeţi doar pe cele mai bune?
Cum nu ştiţi care-s mai bune?

Faceţi clinici şi ospicii pentru cuvinte!
Cum ăsta-i fascism?
Doar pentru o poezie şapte ani?
Atunci vă scriu o sută!

Ei, şi?

Reclame

Picture 009

Etichete: , , ,

[ Gânduri ]
de George Bălan

 

Am să-i spun Soarelui să tacă, să nu mai râdă că sunt alb.
Mi-aş fi dorit sa fiu negru pe un obraz, şi, pe celălalt să fiu galben vărgat ca o zebră, sau, mai bine, ca un gândac de Colorado.
Dinţii mi-au înţeles primii gândul şi s-au făcut galbeni, vărgaţi ca un gândac şi mi-i că o să se facă negrii ca o zebră.

Voi râde de Soare cu gura pană la urechi, că i-am văzut petele negre şi pistruii din vârful nasului.

Îmi plac buburuzele verzi şi le iubesc pe cele albastre, asta pentru că şi ele şi-au scos petele să şi le usuce la Soare.
Când zbor cu ele, de nimic nu ne pasă. Într-o zi o să aterizăm discret pe umărul tău şi eu am să-mi pun capul să văd cum e.

Brancusi

Picture 006

Dacă îngerii au aripi
De ce nu au sentimente?
Dacă florile au aripi
De ce nu zboară?
Dacă verdele zboară de ce nu se roz când se fardează dimineţile?
Atunci, când se va fluture cu ochii de foc?


Blog Stats

  • 49.894 hits
BlogRank
iulie 2019
L M M J V S D
« nov.    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

PROMO







Social

Social

Reclame