Blogul lui George Bălan

Despre forme

Posted on: 30/03/2009

 

de George Bălan

 

Aş dori să povestim puţin despre forme. Eu şi cu mine. Vino şi tu , dacă-ţi face plăcere să povesteşti cu noi.
Asta, pentru că formele mă îngrijorează. Cred că nu le-am înţeles deplin niciodată. Când îi povesteşti cuiva despre ceva, în primul rând trebuie să fi înţeles tu, cât de cât, din ceea ce vrei să explici.

Stai un pic să mă scarpin.
Când eram mic am avut urticarie. Numai de la găinile albe. Dacă mâncam ouă de la găinile roşii n-aveam nimic. Acum, trebuie să mă spăl zilnic pe cap, că altfel mă mănâncă părul. Un prieten tocmai mi-a spus să nu mă spăl vreo două săptămâni, să mă duc undeva la ţară, că după aia… El zice că nu se spală nici pe picioare când stă la ţară.
Am avut curajul să mă duc de multe ori pe mâna lui şi, zău, a fost întotdeauna bine. Ba, uneori, au fost chestiuni de viaţă şi de moarte. De asta-l cred!

Gândesc că, forma este insuficienţa materiei de a înţelege infinitul. Iar dacă infinitul are sens numai dacă timpul are sens, adică dacă există secunda zero, atunci, forma este neputinţa de a accepta Creatorul.

Mai nou mă mănâncă, undeva departe, Brâncuşi. Tipul ăsta a fost atât de generos, încât, ştiind foarte bine incapacităţile materiei, i-a dăruit infinitului o formă. Cu ce preţ, însă… Nici nu ştii ce rău este să te scarpini de brâncuşită. Şi Nichita se scărpina de asta.
Mă mănâncă rău în găurile negre ale Universului, unde, eu cred, se întâmplă totul. Acolo poţi să alegi dacă vrei să ai formă sau nu. Dacă vrei să fi spirit doar… De fapt, cred că, noi alegem aici pe Pământ, prin faptele noastre.
Cu culorile este mult mai simplu. Ele sunt infinite, iar când sunt bine amestecate fac Lumina pură. De aia n-am să colorez niciodată în Lumină pură nici o formă. Apropo: Ce formă are urticaria? Dar brâncuşita? Vezi că nu ştii… Parcă încep să mă simt mai bine când îmi dau seama că nu ştiu ce formă are urticaria. Oare de la ce găini am făcut brâncuşita? Doar n-o fi fost de la „Cloşca cu puii de aur”?
Pentru mine, o piatră înseamnă mai mult decât a putut să cuprindă forma ei. Aşa de pildă, înseamnă neputinţa de a ridica mâna şi a lovi, înseamnă pilda de a-l cunoaşte pe Învăţător, înseamnă sânul umed al unei fântâni, înseamnă Luna din visele fetelor de mărit, înseamnă mâna de ţărână care se aude mai dureros. Înseamnă Piatra Craiului, vecină peste munte cu Peştera Urşilor. Înseamnă râul care o fericeşte şi-i dă bucuria de a trai.
Cu florile mă împac bine pentru că ele schimbă forma pe culoare şi culoarea pe parfum, parfumul pe ţărână, apoi se duc un pic prin găurile negre unde sunt făcute peşti să viziteze pietrele, să ştie cum miros. De asta peştii sunt făcuţi muţi, să nu povestească nimănui cum miros pietrele. Şi, mai apoi, peştii ajung în găurile negre şi le sunt schimbaţi solzii în flori cu miros de pietre.

Dacă m-aş tunde?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog Stats

  • 44,905 hits
BlogRank
Martie 2009
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

PROMO







Social

Social

Introdu-ți adresa de e-mail

Alătură-te altor 138 de urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: