Posted by: George Bălan on: 31/12/2009
Mi-am dat întâlnire cu fericirea şi-am adormit. Mi-am dat întâlnire cu mine şi n-am ajuns. Crengile de măr şi-au dat întâlnire cu pămantul, fiindca roşul era împovărător , chiar ameţitor şi le trecea doar cu miros de iarbă. Verdele văratic şi-a dat întâlnire cu albastrul de Voroneţ să povestească despre ruginitele toamne. Odată, mi-am dat [...]
Posted by: George Bălan on: 09/06/2009
de George Bălan A’ mele-s, Doamne, toate: Păcate şi greşale, Şi gânduri ‘ntunecate… A’ mele-s, şi-ale Tale. Mi-arăţi care e Calea Când doară am greşitu, De plânge-n mine jalea Şi simt cum îs sfârşitu. A’ Tale-s şi greşale, Căci Tu m-ai făptuitu Când rupt-ai os din şale Lui Adam, hodinitu. De ce laşi lumea, [...]
Posted by: George Bălan on: 11/05/2009
de George Bălan În nouri rătăciţi privirea îţi ascunzi Să speli, surâzând, văzduhul cu ei. Albastru-l prelingi, în voaluri scufunzi Obrajii de oceane gătiţi de cercei. Postezi arhimedic speranţe pe orbite Ce explodează-n inimi ca florile de tei, Refluxul amintirii scânteilor presbite Aprinde-amurguri roşii, ce se petrec prin chei. Aripi sărută ceaţa ce-n goluri [...]
Posted by: George Bălan on: 25/04/2009
Aş vrea sa vi-l prezint pe Florian Chelu, omul nu artistul. Despre artist, probabil că e mai bine să scrie o armata de filosofi, muzicieni, filologi… Şi sunt sigur că, peste zeci de ani o vor face. De aceea lăsaţi-mă să vă spun cum ne-am cunoscut. Aveam vreo zece-doisprezece ani şi nenea [...]
Posted by: George Bălan on: 19/04/2009
Posted by: George Bălan on: 19/04/2009
Posted by: George Bălan on: 18/04/2009
Posted by: George Bălan on: 03/04/2009
Brancusi
Posted by: George Bălan on: 26/03/2009
de George Bălan Norii când se obosesc se ascund în frunze. Nici n-aţi fi crezut… N-aţi văzut nori verzi? Sunteţi siguri? Nu în orice frunze, doar în trifoi. De asta, dacă scapi o vacă în trifoi se umflă. Da’ las-o doar un pic, să vezi cum umblă cu coarnele în nori. Ş-apoi, să nu-mi [...]
Posted by: George Bălan on: 26/02/2009
de George Bălan Sângele îmi clocotea în gâtlej, şi moartea mă îmbia să trec pragul. Era atât de bine şi ameţitor că, zău nu m-aş fi întors la viaţă, căci, să trăieşti, trebuia să faci eforturi disperate, dar ca să mori, era atât de simplu. Zău că nu-mi venea să fac acest târg [...]
Comentarii recente