Păcate
Posted by: George Bălan on: 09/06/2009
de George Bălan
A’ mele-s, Doamne, toate:
Păcate şi greşale,
Şi gânduri ‘ntunecate…
A’ mele-s, şi-ale Tale.
Mi-arăţi care e Calea
Când doară am greşitu,
De plânge-n mine jalea
Şi simt cum îs sfârşitu.
A’ Tale-s şi greşale,
Căci Tu m-ai făptuitu
Când rupt-ai os din şale
Lui Adam, hodinitu.
De ce laşi lumea, Doamne,
Întreagă să greşească,
Când pasc din palma-ţi toamne,
Cât “culpa-i omenească”?
Lăsat-ai vorbe-aceste,
Oricine le-ar fi zisu,
Căci asta voia Ţi-este…
De vină Te-ai dezisu.
4 Răspunsuri sa "Păcate"
10/06/2009 la 3:29 pm
Am publicat această poezie pe care am scris-o mai demult, fiindcă ea rememorează un moment care mie mi se pare important întru ceea ce vreau să scriu de acum încolo. Este vorba de momentul la care încă Adam şi Eva nu erau despărţiţi. Mă întreb de o bună perioadă de vreme dacă, atunci, făcuse deja Dumnezeu timpul sau nu? Căci s-ar putea ca şi Adam şi Eva sa fi fost nemateriali…
Nu mi-aş fi ridicat astfel de întrebări dacă, prietenul nostru Brancuşi nu s-ar fi ocupat îndeaproape de acest moment…
Toate cele bune!
11/06/2009 la 8:09 am
Mulţumesc pentru răspuns.
Sper că nu aţi interpretat comentariul ca pe o judecată din partea unui om cu gândirea subjugată dogmei. Voi fi având şi acest defect, profesional până la urmă, dar până la o limită.
Repet, şi aici, ceea ce cred cu tărie, că zbuciumul este creator. Aşa cum am zis, omul ajunge la împliniri adevărate doar în urma propriului efort.
Cu multă bucurie, Dan.
11/06/2009 la 9:49 am
Împrejurarea în care ne-am cunoscut mă face să nu am motive să vă interpretez comentariul decat pozitiv. În ceea ce mă priveşte aş spune că, dacă “protestul” l-am înlocui cu “dialog” parcă ar fi chiar mai folositor. Mai apoi, indiferent cat par întrebărire noastre de protestatare mai important decat ele este răspunsul care, de data acesata, venind din partea Lui, poate aduce o neaşteptată înţelegere a problemei pe care noi (El) am ridicat-o.
Cu bucuria şi speranţa unei noi întalniri,
George Bălan
Lasă un Răspuns
comentarii recente
| Parfum de toamnă … on Parfum de toamnă | |
 | Lacri on Ave Maria |
| George Bălan on Ave Maria |
| Dan G. on Ave Maria |
| George Bălan on Florian Chelu “reci… |
 | Alexandrina Chelu on Florian Chelu “reci… |
| Gânduri rătăcite … on Florian Chelu – omul, nu… | |
 | roxana mart on Liberul acces la justiţie şi t… |
 | fata cu matura on Fonduri structurale – la… |
| George Bălan on Maksim Mrvika |
 | Marius David on Maksim Mrvika |
| George Bălan on Păcate |
| Dan Diaconu on Păcate |
| George Bălan on Păcate |
| Dan Diaconu on Păcate |
PROMO
10/06/2009 la 9:19 am
Buna.
Ma bucur sa va citesc noile viersuri. Desi suna a protest, trebuie sa recunoastem faptul ca toti trecem prin asemenea trairi; cel putin eu asa am perceput viersurile de fata.
Ce pacat ca facem pacate, pacatuind ca Dumnezeu sa ne ierte pacatele, chiar murind – Fiul lui Dumnezeu- pentru ale noastre pacate; incat, gandesc ca e pacat ca suntem lasati sa facem pacate…
Doamne, ce bine era in Rai…
Dar noi ne imaginam Raiul in contrast cu greutatile pe care le intampinam, ne imaginam acolo, slujindu-L pe Dumnezeu, traind in liniste, in bunastare… Dar, pana la urma ajungi ca te intrebi ce ai facut ca sa fii pur si simplu acolo; oare am avea satisfactia, implinirea de a fi acolo fara nicio miscare a noastra, programati ca niste roboti pentru a face ceva acolo…
Mari taine…
Tocmai acest zbucium cred ca il va salva pe om.
Intr’adevar pacatul este lipsa lui Dumnezeu, este absenta Lui, dar este defapt, lipsirea noastra de Dumnezeu, este intoarcerea noastra de catre fata Lui, este “rugaciunea” noastra catre El de a ne lasa sa le facem pe toate, cum gandim noi, si inca in numele Lui, ca in scena cu marele inchizitor, la Dostoievski.
Pe curand!