Blogul lui George Bălan

Mircea Morariu

Cartea despre care aş dori să vă vorbesc şi să v-o recomand azi este primul roman al unui scriitor olandez pe nume Karel G. van Loon. În anul 1999 când a fost lansat Fructul pasiunii, proaspătul romancier, născut în anul 1962 la Amsterdam, avea 37 de ani, cam tot atâţia câţi are şi eroul cărţii sale ce se numeşte Armin Minderbout. Până la momentul debutului în roman, Karel Glastra van Loon a fost artist de cabaret, jurnalist, membru al unei grupări politice anarhiste, susţinător al Partidului Socialist din Olanda. A mai publicat până atunci câteva cărţi, printre care una despre Remi Poppe, un binecunoscut activist ecologist din ţara sa, un volum de proză scurtă, intitulat Azi-noapte a înnebunit lumea, apărut în anul 1997, una dintre povestirile sale obţinând un premiu cu semnificaţie în viaţa literară din ţara lalelelor. Dar Fructul pasiunii a însemnat o reală surpriză, mai exact ceea ce s-ar putea chema un debut-șoc. Aşa că romanul lui Karel van Loon nu doar că a avut un succes fuminant în patria romancierului, dar a devenit, cu o repeziciune pe care vă asigur că v-o veţi explica citind-o, cea mai cunoscută şi mai tradusă carte olandeză din toate timpurile. A fost deja publicată în 35 de limbi, iar versiunea românească a apărut în colecţia Raftul Denisei a Editurii Humanitas Fiction, în traducerea lui Andrei Anastasescu.
Cine e, aşadar, Armin Minderbout, personajul principal al romanului? Un bărbat fără însuşiri speciale, cu un oarecare succes la femei. Lucrează ca redactor- extern la o editură specializată pe publicarea de texte de genetică şi de biologie. Cu ani în urmă, vreo 13-14 la număr, s-a căsătorit cu o tânără pe nume Monika, în pofida opoziţiei părinţilor acesteia. Au avut împreună un fiu pe care, spre stupefacţia aceloraşi părinţi, l-au botezat Bo. Când Bo avea doar trei ani, Monika a venit pe neaşteptate de la serviciu căci a început să se simtă rău. Ceea ce părea o simplă răceală s-a dovedit o boală mult mai serioasă ce avea să o coste viaţa pe tânăra femeie. După zilele şi lunile de disperare provocate de pierderea soţiei, după ce, spre a căuta uitarea, Armin a căzut pradă alcoolismului, salvarea a venit tot din partea unei femei, pe nume Ellen, nici pe departe o necunoscută. Între Monika, Armin şi Ellen relaţiile fuseseră mult mai complicate decât cele ce caracterizează o prietenie. Veţi afla mai multe citind cartea. Cei doi, Armin şi Ellen, s-au căsătorit, Bo a crescut, iar între tată şi fiu relaţia era aproape perfectă.
Au trecut deja zece ani de la moartea Monikai, destui de la căsătoria dintre Armin şi Ellen. În pofida încercărilor repetate, cei doi nu izbuteau totuşi să aibă propriul lor copil. Au decis să se adreseze doctorilor, iar la capătul unor investigaţii complexe, Armin avea să primească un verdict cutremurător. Cutremurător în sine dar încă şi mai dur în cazul concret al protagonistului cărţii. Bărbatul suferă de sindromul Klinefelter, o anomalie a cromozomilor sexuali care a făcut să fie dintotdeauna steril. Şi în ciuda faptului că Armin continuă să îl iubească pe Bo, că mulţi au fost aceia care i-au spus că băiatul îi seamănă, bărbatul a decis să pornească o veritabilă anchetă detectivistă spre a afla cine e adevăratul tată al băiatului. Armin îi vizitează rând pe rând pe cei ori familiile celor despre care ştie că au fost odată iubiţii ori prietenii anteriori ai răposatei lui soţii, citeşte cărţi de genetică, uneori mai scapă din mâini hăţurile şi îşi îneacă amarul în alcool. Ellen pare a şti ceva, dar nu e deloc dispusă să o recunoască. Descoperirea şocantă din finalul romanului a lui Armin face din Fructul pasiunii nu doar un palpitant thriller psihologic, ci şi o tulburătoare meditaţie asupra raporturilor dintre părinţi şi copii.
Text difuzat la Radio Transilvania